Calul năzdrăvan

personaj de basm

Calul fantastic sau calul năzdrăvan, este prezent într-o arie mitologică vastă (Pegasos la greci; Sleipnir, calul lui Odin, la scandinavi; Merani la kartvelii caucazieni). În mitologia folclorică româneasca, acesta are sens dublu: cal zburător și consilier al eroului.

Făt-Frumos pe cal, timbru din 1987

Natură și atribute

modificare

Nefolosit, Calul năzdrăvan pare o mârțoagă fără valoare, singurul mijloc de a-l redresa fiind hrănirea cu jăratic[1], iar atunci, după restabilirea funcțiilor potențiale, el nu se avântă deodată în zbor, ci face mai întâi o probă, adică o evoluție de încercare. Adesea, păstrează în urechile sale multiple obiecte magice: o perie care, aruncată îndărăt, se preface în pădure impenetrabilă, o gresie sau un inel, din care răsare un munte, respectiv un zid, inescaladabil.[2]

Aproape întotdeauna, Calul Năzdrăvan efectuează toate muncile intelectuale și fizice dificile sau insolite, necesare eroului. Sunt cazuri de funcționalitate multiplă: încălzirea sau răcirea, cu nările, a băii împărătești[2], transportul terestru, aerospațial[3] sau cel puțin prin glisare relativistă între tărâmuri; alteori, Calul Năzdrăvan devine car de luptă care se autopilotează abil, în lupinguri iuți împrejurul vrăjmașilor (Zmeul, Scorpia, Ghionoaia), asigurând călărețului său cele mai avantajoase poziții strategice.

 
Ilustrație cu personaje de basm pe cal, 1909

Există și indicația nevoii de înlocuire periodică a Calului Năzdrăvan, după o prea mare uzură: "Încă pe cale fiind și silind să ajungă, calul zise fetei: - Stăpână, până acum m-ai ascultat la orice ți-am zis, și toate ți-au mers bine. Ascultă-mă și de astă dată și nu vei greși. Eu sunt bătrân de aci înainte; și mi-e să nu poticnesc. Ia pe frate-meu Galben-de-soare și fă călătoria mai departe cu el. Încrede­te lui cum te-ai încrezut în mine și nu te vei căi. El este mai tânăr decât mine și mai sprinten, și te va învăța ca și mine ce să faci la vreme de nevoie." [4]

Calul năzdrăvan și alți cai mitologici

modificare

Deși în genere muritor, Calul năzdrăvan le e superior cailor imortali Xanthos și Balios ai lui Ahile, ca și calului artificial din basmele arabe[5], prin polifuncționalitate și înțelepciune.

  1. ^ basmul Povestea lui Harap-Alb, Ion Creangă: "Pe urmă umple o tava cu jăratic, se duce cu dânsa la herghelie și o pune jos între cai. Și atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros și slab, de-i numărai coastele; și venind de-a dreptul la tava, apucă o gură de jăratic."; basmul Ileana Simziana, din colecția lui Petre Ispirescu: "Și daca mă vezi așa de jigărit, este că n-are cine să mă hrănească ca el [Împăratul]. Astăzi, uite, de m-ar îngriji cineva cum să-mi priiască mie, în zece zile m-aș face de nu m-aș da pe zece ca d-alde ăștia. Atunci, fata zise: - Și cum trebuie să te îngrijească? - Să mă spele în toate zilele cu apă neîncepută, să-mi dea orzul fiert în lapte dulce ca să-l pot roade, și pe fiecare zi o baniță de jăratec."
  2. ^ a b basmul Ileana Simziana, din colecția lui Petre Ispirescu.
  3. ^ Povestea lui Harap-Alb, Ion Creangă: "Fiul craiului, punându-i zabala în gură, încalecă, și atunci calul odată zboară cu dânsul până la nouri și apoi se lasă în jos ca o săgeată. După aceea mai zboară încă o dată până la lună și iar se lasă în jos mai iute decât fulgerul. Și unde nu mai zboară și a treia oară până la soare"
  4. ^ Ileana Simziana, din colecția lui Petre Ispirescu.
  5. ^ Istoria calului fermecat din O mie și una de nopți

Bibliografie

modificare
  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Albatros, București

Vezi și

modificare