Wikipedia

Campionatul Mondial de Fotbal 1934

Campionatul Mondial de Fotbal 1934
Campionato Mondiale di Calcio Italia 1934

Poster oficial
Detalii
Țara gazdăItalia Italia
Perioada27 mai-10 iunie 1934
Echipe16 (din 4 confederații)
Stadioane8 (în 8 orașe gazdă)
Poziții finale
Campioană Italia (Primul titlu)
Locul doi Cehoslovacia
Locul trei Germania
Locul patru Austria
Statistici
Meciuri jucate17
Goluri marcate 70 (4.12 per meci)
Asistență363.000 (21.353 pe meci)
Golgheter(i)Cehoslovacia Oldřich Nejedlý (5 goluri)
← 1930
1938 →

Campionatul Mondial de Fotbal 1934 a fost cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial FIFA, campionatul mondial pentru echipe naționale de fotbal masculin. Turneul a avut loc în Italia de pe 27 mai până pe 10 iunie 1934.

Campionatul Mondial 1934 a fost primul în care echipele au trebuit să se califice pentru a lua parte la turneu. Treizeci și două de țări au intrat în competiție, și după calificare doar 16 echipe au ajuns în turneul final. Campionii en-titre Uruguay nu au vrut să intre. Italia a devenit a doua campioană mondială după ce a înfrânt-o pe Cehoslovacia cu 2-1 în finală.

Selecția gazdei

modificare

După un proces lung în care comitetul executiv FIFA s-a întâlnit de opt ori, Italia a fost aleasă drept gazdă la o întâlnire în Stockholm pe 9 octombrie 1932. Decizia a fost luată de comitetul executiv fără prea mulți membri. Aceștia au avut de ales între Italia și Suedia, însă după ce guvernul italian a spus că are un buget de 3 milioane de lire pentru turneu, Italia a fost aleasă imediat gazdă.

Calificare și participanți

modificare

Articol principal: Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1934

36 de țări au aplicat să intre în turneu, astfel încât a fost nevoie de inițierea unor meciuri de calificare pentru a reduce numărul acestora la 16. Chiar și așa, au fost mulți absenți importanți. Campionii en-titre Uruguay au refuzat să participe, în semn de protest pentru refuzul a mai multor țări din Europa să călătorească în America de Sud pentru Campionatul Mondial anterior, pe care Uruguay l-a găzduit în 1930. Drept rezultat, Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 este singurul în care o campioană en-titre nu a participat. Marea Britanie, într-o perioadă de exil impusă de cei de la FIFA, au refuzat să participe de asemenea, chiar dacă FIFA le oferise Angliei și Scoției loc direct în turneul final. Membrul comitetului FA Charles Sutcliffe a numit turneul ,,o glumă'' și a spus că ,,asociațiile naționale ale Angliei, Scoției, Țării Galilor și Irlandei au treabă în propriul lor Campionat Internațional care pare un campionat mult mai bun decât cel ce se va desfășura în Roma''.

Chiar dacă erau gazde, Italia tot trebuia să participe la calificări, fiind prima și singura dată când gazda trebuia să o facă. Meciurile de calificare au fost organizate din punct de vedere geografic. Retragerile făcute de Chile și Peru au însemnat că Argentina și Brazilia s-au calificat fără să joace nici un meci.

Doisprezece din cele 16 locuri au fost alocate Europei, trei Americii, și unul Africii sau Asiei (incluzând Turcia). Doar 10 din cele 32 de țări participante, și patru din cele 16 echipe calificate (Brazilia, Argentina, Statele Unite și Egipt, prima echipă africană care s-a calificat la Campionatul Mondial de Fotbal), au fost din afara Europei. Ultimul loc din turneul final a fost disputat între Statele Unite și Mexic la numai trei zile înainte de începerea turneului într-un meci ținut la Roma, în care Statele Unite a ieșit victorioasă.

Lista echipelor calificate

modificare

Următoarele 16 echipe s-au calificat la turneul final.

10 din aceste echipe și-au făcut prima apariție la Campionatul Mondial. Acestea erau 9 din cele 12 echipe europene (Italia, Germania, Spania, Olanda, Ungaria, Cehoslovacia, Suedia, Austria, și Elveția) și Egipt. Egiptul a fost prima echipă africană care a ajuns la Campionatul Mondial și nu se vor mai califica încă odată până la competiția din 1990, ținută tot în Italia.

Orașele gazdă

modificare

Format

modificare

Faza grupelor folosită în primul Campionat Mondial a fost scoasă în favoarea unui turneu cu fază eliminatorie. Dacă un meci se termina la egalitate după nouăzeci de minute, atunci trebuia să se joace încă treizeci de minute de prelungiri. Dacă scorul era tot egal și după prelungiri, meciul trebuia rejucat în ziua următoare.

Cele opt echipe considerate mai bune - Argentina, Brazilia, Germania, Italia, Olanda, Austria, Cehoslovacia și Ungaria - nu se puteau întâlni din prima rundă.

Rezumat

modificare
 
Țările calificate și rezultatele lor

Toate cele opt meciuri din prima rundă au început în același timp. Gazda și favorita competiției Italia a câștigat ușor, reușind să bată SUA cu 7-1; un corespondent de la The New York Times a scris că ,,toate golurile au fost din cauza lui Julian Hjulian, portarul SUA''.

 
De la stânga la dreapta: selecționerul italian Pozzo, Monzeglio, Bertolini, portarul și căpitanul Combi, Monti și selecționerul asistent Carcano înainte de începerea prelungirilor din finala victorioasă împotriva Cehoslovaciei

Disputele interne au însemnat că echipa Argentinei pentru turneu nu avea în componența sa nici un membru din echipa care a ajuns în finala din 1930. Împotriva Suediei la Bologna, Argentina a condus de două ori, dar cele două goluri ale lui Sven Jonasson și cel al lui Knut Kroon i-au dat Suediei o victorie cu 3-2. Vecinii Argentinei din America de Sud, Brazilia, au suferit și ei o ieșire încă din prima rundă, Spania eliminându-i cu un scor de 3-1.

Pentru prima oară în istoria Campionatului Mondial, ultimele opt echipe rămase în competiție erau din Europa - Austria, Cehoslovacia, Elveția, Germania, Italia, Spania, Suedia și Ungaria. Toate cele patru echipe non-europene care s-au calificat la campionat fiind eliminate după un meci.

În sferturile de finală, primul meci rejucat din istoria Campionatului Mondial a luat loc după ce Italia și Spania au terminat la egalitate 1-1, după prelungiri. Meciul a fost jucat într-un stil foarte agresiv cu mulți jucători părăsind terenul din cauza accidentărilor: portarul spaniol Ricardo Zamora a fost accidentat în primul meci, nefiind capabil să participe în meciul următor, iar de partea cealaltă se află italianul Mario Pizziolo căruia i-a fost rupt piciorul de către spanioli. Acesta nu a mai putut juca la națională niciodată. Italia a câștigat cel de al doilea meci împotriva spaniolilor cu 1-0; același joc agresiv al italienilor au făcut ca trei spanioli să părăsească terenul din cauza accidentărilor. Italia, în semifinale i-au bătut pe Austria cu același scor. Între timp, Cehoslovacia și-au securizat locul în finală reușind să o elimine pe Germania cu 3-1.

Stadionul Partidului Național Fascist a găzduit finala. După 80 minute jucate, cehoslovacii conduceau cu 1-0. Italienii, totuși, au reușit să înscrie înainte de fluierul final, iar următorul gol a fost înscris în prelungiri pentru a fi încoronați drept câștigătorii Campionatului Mondial.

Rezultate

modificare
Optimi de finală Sferturi de finală Semifinale Finală
 27 mai 1934  31 mai 1934  3 iunie 1934  10 iunie 1934
                           
           
   Italia   7
   Statele Unite   1  
   Italia   1
     Spania   0  
   Spania   3
   Brazilia   1  
   Italia  1
     Austria   0  
   Austria   3
   Franța   2  
   Austria   2
     Ungaria   1  
   Ungaria   4
   Egipt   2  
   Italia   2
     Cehoslovacia   1
   Cehoslovacia   2
   România   1  
   Cehoslovacia   3
     Elveția   2  
   Țările de Jos   2
   Elveția   3  
   Cehoslovacia  3
     Germania   1  
   Germania   5
   Belgia   2  
   Germania  2
     Suedia   1  
   Suedia   3
   Argentina   2  


Optimi de finală

modificare
Germania  5-2  Belgia
Stanislaus Kobierski   25'
Otto Siffling   49'
Edmund Conen   66'   70'   87'		 (Cronică) Bernard Voorhoof   29'   43'
Spectatori: 8.000
Arbitru:   Mattea Francesco
Spania  3-1  Brazilia
Chato   18'   25'
Isidoro Langara   29'		 (Cronică) Leonidas   55'
Spectatori: 21.000
Arbitru:   Birlem Alfred
Austria  3-2
(1-1)		  Franța
Matthias Sindelar   44'
Toni Schall   93'
Pepi Bican   104'		 (Cronică) Jean Nicolas   18'
Georges Verriest   116'
Spectatori: 16.000
Arbitru:   Johannes van Moorsel
Italia  7-1  S.U.A.
Angelo Schiavio   18'  29'  64'
Raimondo Orsi   20'  69'
Giovanni Ferrari   63'
Giuseppe Meazza   90'		 (Cronică) Aldo Donelli   57'
Spectatori: 25.000
Arbitru:   Rene Mercet
Ceholsovacia  2-1  România
Antonin Puc   50'
Oldrich Nejedly   67'		 (Cronică) Ștefan Dobay   11'
Spectatori: 9.000
Arbitru:   Jan Langenus
Ungaria  4-2  Egipt
Pál Teleki   11'
Géza Toldi   27'   61'
Jenö Vincze   53'		 (Cronică) Abdel Fawzi   31'  39'
Spectatori: 9.000
Arbitru:   Rinaldo Barlassina
Suedia  3-2  Argentina
Sven Johansson   9'   67'
Knut Kroon   79'		 (Cronică) Ernesto Belis   4'
Alberto Galateo   48'
Spectatori: 14.000
Arbitru:   Erwin Braun
Elveția  3-2  Olanda
Leopold Kielholz   7'   43'
Andre Abegglen   69'		 (Cronică) Kick Smit   19'
Leen Vente   84'
Spectatori: 33.000
Arbitru:   Ivan Eklind

Sferturi de finală

modificare
Italia  1-1
(1-1)		  Spania
Giovanni Ferrari   44' (Cronică) Luis Regueiro   30'
Giovanni Berta, Florența
Spectatori: 35.000
Arbitru:   Louis Baert
Italia  1-0  Spania
Giuseppe Meazza   11' (Cronică)
Giovanni Berta, Florența
Spectatori: 45.000
Arbitru:   Rene Mercet
Austria  2-1  Ungaria
Johann Horvath   8'
Karl Zischek   51'		 (Cronică) György Sárosi   60' (pen.)
Stadio Littoriale, Bologna
Spectatori: 25.000
Arbitru:   Francesco Mattea
Germania  2-1  Suedia
Karl Hohmann   60',   63' (Cronică) Gösta Dunker   82'
San Siro, Milano
Spectatori: 15.000
Arbitru:   Rinaldo Barlassina
Cehoslovacia  3-2  Elveția
František Svoboda   24'
Jiří Sobotka   49'
Oldřich Nejedlý   82'		 (Cronică) Leopold Kielholz   18'
Willy Jaeggi   78'
Benito Mussolini, Torino
Spectatori: 12.000
Arbitru:   Alois Beranek

Semifinale

modificare
Italia  1-0  Austria
Enrique Guaita   19' (Cronică)
San Siro, Milano
Spectatori: 60.000
Arbitru:   Ivan Eklind
Cehoslovacia  3-1  Germania
Oldřich Nejedlý   19',   71',   80' (Cronică) Rudolf Noack   62'
Nazionale PNF, Roma
Spectatori: 10.000
Arbitru:   Rinaldo Barlassina

Finala mică

modificare
Germania  3-2  Austria
Ernst Lehner   1',   42'
Edmund Conen   27'		 (Cronică) Johann Horvath   28'
Karl Sesta   54'
Giorgio Ascarelli, Napoli
Spectatori: 8.000
Arbitru:   Albino Carraro

Finala

modificare
Articol principal: Finala Campionatului Mondial de Fotbal 1934.
Italia  2-1
(1-1)		  Cehoslovacia
Raimundo Orsi   81'
Angelo Schiavio   95'		 (Cronică) Antonín Puč   76'
Nazionale PNF, Roma
Spectatori: 45.000
Arbitru:   Ivan Eklind

Marcatori

modificare

Controverse

modificare

Pe parcursul anilor, diferite surse au declarat că turneul ar fi fost în umbra corupției și influențat de dictatorul italian Benito Mussolini, care a folosit turneul ca și o unealtă de propagandă pentru fascism. Potrivit acuzațiilor, Mussolini a selectat personal arbitrii pentru meciurile în care jucau naționala Italiei, în timp ce guvernul italian se amestecase în organizarea FIFA și în reorganizarea logisticii meciurilor pentru a promova fascismul. Cu toate acestea, Italia a câștigat și următoarea ediție a Campionatului Mondial (găzduit de Franța), de asemenea și turneul olimpic de fotbal din 1936.

Legături externe

modificare

  Materiale media legate de Campionatul Mondial de Fotbal 1934 la Wikimedia Commons


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Campionatul_Mondial_de_Fotbal_1934&oldid=16371906