Canalul Marea Albă-Marea Baltică

Canalului Marea Albă-Marea Baltică (în limba rusă: Ђеломорского-Балтииский канал (BBK)), inaugurat pe 2 august 1933 este un canal navigabil care unește mările Albă și Baltică lângă Sankt Peterburg. Numele original a fost Ђеломорского-Балтииский канал имени Сталина, "Canalul Marea Albă-Marea Baltică Stalin" și este cunoscut și cu abrevierea Belomorkanal. În timpul contrucției acestui canal au murit până la 100.000 de prizonieri din Gulag.

O hartă a canalului Marea Albă-Marea Baltică.

Canalul este construit parțial de-a lungul câtorva râuri și două lacuri, lacul Onega și lacul Vigozero. Lungimea totală a căii navigabile este 227 km. Avantajele lui economice sunt limitate în zilele noastre de adâncimea lui, de maxim 3,65 metri, care limitează mult accesul vaselor pe canal.

Uniunea Sovietică a prezentat Canalul ca pe un succes al primului plan cincinal. Canalul a fost dat în funcțiune cu patru luni mai înainte de termen. Tot canalul a fost construit într-o perioadă de numai 20 de luni, între 1931 și 1933, aproape întregime prin muncă nemecanizată.


De fapt, canalul a fost primul proiect important construit prin folosirea muncii forțate a prizonierilor din Gulag. BBLAG – Directoratul Belomorkanal a asigurat forța de muncă de aproximativ 150.000 de deținuți. Propaganda oficială a descris acest proiect ca o dovadă a eficienței Gulagului. Condițiile de muncă la BBK erau cumplite, fiind concepute pentru "reeducarea criminalilor prin muncă corecțională". S-a făcut o vizită oficială pregătită cu grijă, în cursul căreia artiștii ruși s-au documentat pentru a da la iveală lucrări de proslăvire a proiectului. Printre cei care au făcut vizita au fost Maxim Gorki, Alexei Tolstoi, Victor Șklovski și Mihail Zoșcenko.

Canalul a fost sărbătorit prin scoaterea unei mărci de țigarete numită Belomorkanal.

Canalul, de-a lungul întregii sale lungimi, are o adâncime de 3 și 3,65 metri, ceea ce îl face de nefolosit pentru cele mai multe tipuri de vase, în zilele noastre fiind utilizat mai ales pentru traficul ușor, de 10 – 40 de vase zilnic. Deși s-a afirmat chiar de la început un eșec total, Stalin a fost tot timpul foarte mândru de canal.

Bibliografie modificare

  • Paul R. Gregory, Valery Lazarev și V. V. Lazarev, Economics of Forced Labor: The Soviet Gulag, Hoover Institute Press, October, 2003, trade paperback, 356 pages, ISBN 0-8179-3942-3

Legături externe modificare