Carabinieri
| Forțele carabinierilor | |
 Simbolul heraldic al Carabinierilor | |
| Fondată | 13 iulie 1814 |
|---|---|
| Țară | .svg){kind=small} Regatul Sardiniei Regatul Italiei Republica Italiană |
| Tip | Jandarmeria (Carabinier) |
| Rol | Poliția militară și expertiza generală în serviciul permanent de securitate publică; Forța armată |
| Mărime | 110.400 membri |
| Parte a | Ministerul Apărării |
| Roma, Italia | |
| Deviză | Nei Secoli Fedele (Credincios de-a lungul secolelor) |
| Marș | La Fedelissima (Mereu credincios) de Luigi Cirenei |
| Aniversare | 5 iunie, Ziua Carabinierilor |
| Prezență online | Carabinieri.it |
| Comandanți | |
| Ministerul Apărării | Elisabetta Trenta |
| Comandantul general | Giovanni Nistri |
| Însemne | |
| Simbolul de identificare |  |
Modifică date / text  | |
Carabinieri (pronunție în italiană: /karabiˈnjɛːri/; trecut Arma dei Carabinieri, „Forțele carabinierilor”; trecut Corpo dei Carabinieri Reali, „Corpul Carabinierilor Regali”)[1][2][3][4] sunt jandarmeria națională a Italiei care îndeplinesc în primul rând îndatoriri interne de poliție. Este una dintre principalele agenții de aplicare a legii din Italia, alături de Polizia di Stato și Guardia di Finanza. Ca și în cazul Guardia di Finanza, în contrast cu Polizia di Stato, Carabinierii sunt o forță militară. Ca a patra ramură a Forțelor Armate italiene, acestea se află sub autoritatea Ministerului Apărării.[5] În practică, există o suprapunere semnificativă între jurisdicția Polizia di Stato și Carabinieri, care sunt contactați pe numere de telefon separate de urgență.
Carabinierii au puteri de poliție care pot fi exercitate în orice moment și în orice parte a țării și li se permite întotdeauna să transporte armele lor ca echipament personal (pistoale Beretta 92FS). Acestea au fost inițial întemeiate ca forța de poliție a Regatului Sardiniei, precursorul Regatului Italiei. În timpul procesului de unificare italiană, Carabinierii au fost numiți „Prima Forță” a noii organizații militare naționale. Deși Carabinierii au asistat la suprimarea opoziției în timpul domniei lui Benito Mussolini, ei au fost, de asemenea, responsabili pentru căderea sa și multe unități au fost desființate de Germania nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial, ceea ce a dus la un număr mare de Carabinieri care au aderat la mișcarea de rezistență italiană. În 2001, au fost separați de armată pentru a deveni o ramură separată a forțelor armate italiene.
Note
modificare- ^ Paoletti, Ciro (). A Military History of Italy. Greenwood Publishing Group. ISBN 978-0-275-98505-9.
- ^ Peter G. Stone, Joanne Farchakh Bajjaly, Robert Fisk. The destruction of cultural heritage in Iraq. Boydell & Brewer Ltd, 2008
- ^ Richard Heber Wrightson, A History of Modern Italy, from the First French Revolution to the Year 1850. Elibron.com, 2005
- ^ A new survey of universal knowledge. 4. Encyclopædia Britannica. .
- ^ „It's 200 years old, but what is Italy's carabinieri?”. BBC News. . Accesat în .
