Caritate înseamnă ajutorul voluntar acordat celor aflați în dificultate.

Caritate în creștinism

modificare

În Europa medievală în secolele al XII-lea și al XIII-lea, creștinismul latin a suferit o revoluție caritabilă.[1] Patronii bogați au fondat multe leprozerii și spitale pentru bolnavi și săraci. Noile confraternități și ordine religioase au apărut odată cu misiunea primară de a se angaja într-o muncă caritabilă intensă. Istoricii dezbat cauzele. Unii susțin că această mișcare a fost stimulată de forțele economice și materiale, precum și de o creștere a culturii urbane. Alți învățați susțin că evoluțiile din domeniul spiritualității și al culturii devoționale au fost centrale. Pentru alți învățați, caritatea medievală a fost în primul rând o modalitate de a ridica statutul social și de a afirma ierarhiile existente ale puterii.[2]

Vezi și

modificare
  1. ^ J. W. Brodman, Charity and Religion in Medieval Europe (2009)
  2. ^ Adam J. Davis, "The Social and Religious Meanings of Charity in Medieval Europe" History Compass (2014) 12#12 pp 935–950

Bibliografie

modificare
  • Ligia Livadă-Cadeschi, De la milă la filantropie. Instituții de asistare a săracilor din Țara Românească și Moldova în secolul al XVIII-lea, București, Nemira, 2001
  • Coordonator: Ligia Livadă-Cadeschi, Sărăcie și asistență socială în spațiul românesc (sec. XVIII-XX), București, Colegiul Noua Europă, 2002

Legături externe

modificare
 
Wikţionar
Caută „caritate” în Wikționar, dicționarul liber.