Carlo Crespi Croci
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Carlo Crespi Croci | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Legnano, Lombardia, Regatul Italiei |
| Decedat | (90 de ani) Cuenca, Azuay Province(d), Ecuador |
| Înmormântat | Cementerio Patrimonial de Cuenca[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Italia (–).svg){kind=small} Regatul Italiei (–) |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | antropolog cineast regizor de film preot catolic[*] |
| Limbi vorbite | limba italiană |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Padova Conservatorio Cesare Pollini[*] |
| Premii | Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Comandant[*][1] |
Modifică date / text  | |
Carlo Crespi Croci (n. , Legnano, Lombardia, Regatul Italiei – d. , Cuenca, Azuay Province(d), Ecuador) a fost un preot romano-catolic italian din ordinul Salezienii lui Don Bosco.
Între 1909 și 1911 a studiat filosofia la Liceul Salezian Valsalice, unde l-a cunoscut și a fost coleg de clasă cu preotul Renato Ziggiotti, viitorul succesor al lui Don Bosco. Duminică 28 ianuarie 1917 a fost hirotonit preot.
A trăit șaizeci de ani ca misionar în Ecuador, cu indigenii Jívaro din Amazonia ecuadoriană. Pe lângă munca sa religioasă, s-a dedicat educației, cinematografiei, antropologiei și arheologiei. A fost unul dintre primii cercetători ai peșterii Cueva de los Tayos.
Crespi a fost unul dintre precursorii cinematografiei ecuadoriene cu documentarul Los invencibles shuaras del Alto Amazonas (1926). Pelicula a fost recuperată și conservată după mai mulți ani de la filmare.
În timpul vieții sale de misionar a adunat un număr considerabil de descoperiri arheologice, cu care a intenționat să construiască un muzeu. În urma unor furturi, în 1978, cu acordul părintelui Crespi, s-a considerat oportun ca lucrările de o anumită valoare să fie achiziționate pentru colecția îngrijită de Banca Centrală a Ecuadorului. Au fost inventariate și vândute peste cinci mii de obiecte, al căror caracter și valoare arheologică a fost recunoscută, precum și un număr mai mic de alte obiecte, de natură picturală, sculpturală și etnografică. O altă parte dintre ele sunt obiecte imposibile OOPArt despre care unii autori (ca Erich von Däniken) au presupus a fi anterioare perioadei potopului universal. În jurul acestor obiecte OOPArt au apărut numeroase interese și dezbateri.[2][3]
Și-a desfășurat activitatea în principal în Cuenca, unde a înființat diverse școli și institute, elementare, tehnice și universitare, precum și refectorii[4] și laboratoare pentru cei mai săraci copii. În 1940 a înființat facultatea de științe ale educației, pentru care a servit ca primul rector. A fost proclamat „cel mai ilustru cetățean din Cuenca în secolul al XX-lea”, unde amintirea sa rămâne în numele diferitelor instituții, în strada și piața care îi poartă numele. În piață i-a fost ridicat un monument care îl înfățișează împreună cu un copil.[5]
La 24 martie 2006, în Cuenca a început un proces de beatificare a sa de către Biserica Catolică.[6]
Note
modificare- ^ http://www.quirinale.it/onorificenze/insigniti/286274 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Don Carlo e il suo Museo (da “Siervo de Dios P. Carlos Crespi Croci …”) – Parte Seconda, carlocrespi.org
- ^ Colección Crespi, entre la reserva y el patrimonio, El Tiempo, Diario de Cuenca, 2018
- ^ Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire
- ^ Homenaje a Carlos Crespi Croci en su onomástico, Diario El Mercurio, Cuenca, 1 noiembrie 2019
- ^ Luis Álvarez Rodas, Itinerario de la causa de beatificación y canonización del siervo de Dios Carlos Crespi Croci, SDB, in Tatiana Capelo (a cura di), Boletín Salesiano, n. 377, Quito, Centro Gráfico Salesiano, Cuenca, marzo-aprile 2013, pp. 32-33, ISSN 1390-4094