Carme (satelit)
Carme | |
Carme fotografiat de Observatorul din Haute-Provence în decembrie 1998 | |
Descoperire [1] | |
---|---|
Descoperit de | Seth B. Nicholson |
Loc descoperire | Observatorul Mont Wilson |
Dată descoperire | 30 iulie 1938 |
Denumiri | |
Denumire MPC | Jupiter XI |
Pronunție | /'kar.me/ |
Denumit după | Κάρμη Karmē |
Atribute | Carmean /kar'me̯an/ |
Caracteristicile orbitei [2] | |
Epocă 17 December 2020 JD 2459200.5 | |
Arc de observare | 82.02 ani (29,958 zile) |
0.1509370 AU (22,579,850 km) | |
Excentricitate | 0.2294925 |
Perioadă orbitală | –693.17 zile |
17.48241° | |
0° 31m 9.68s / zi | |
Înclinație | 163.53496° (față de ecliptică) |
209.94088° | |
133.45035° | |
Sateliți | Jupiter |
Caracteristici fizice | |
Diametrul mediu | ±0.9 km 46.7[3] |
±0.05 ore 10.40[4] | |
Albedo | ±0.006 0.035[3] |
Magnitudinea aparentă | 18.9[5] |
Magnitudinea absolută (H) | 10.5[2] |
Carme /'kar.me/ este un satelit retrograd neregulat al lui Jupiter . A fost descoperit de Seth Barnes Nicholson la Observatorul Mount Wilson din California în iulie 1938. Este numit după mitologica Carme, mama lui Britomartis,o zeiță cretană, cu Zeus.
Istorie
modificareCarme nu și-a primit numele actual decât în 1975; [6] înainte de atunci, era pur și simplu cunoscut sub numele de Jupiter XI . A fost numit uneori „ Pan ” [7] între 1955 și 1975 ( Pan este acum numele unui satelit al lui Saturn ).
Dă numele grupului Carme, format din sateliți retrograzi neregulați care orbitează în jurul lui Jupiter la o distanță cuprinsă între 23 și 24 Gm și la o înclinație de aproximativ 165°. Elementele sale orbitale sunt din ianuarie 2000. Ele se schimbă continuu din cauza perturbațiilor solare și planetare.
Proprietăți
modificareCu un diametru de ±0.9 km, este cel mai mare membru al grupului Carme și al patrulea cel mai mare satelit neregulat al lui Jupiter. Este de culoare roșu deschis (B−V=0,76, V−R=0,47), similar cu 46.7asteroizii de tip D și în concordanță cu Taygete, dar nu Kalyke.[8]
Referințe
modificare- ^ Nicholson, S. B. (). „Two New Satellites of Jupiter”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific. 50 (297): 292–293. Bibcode:1938PASP...50..292N. doi:10.1086/124963.
- ^ a b „M.P.C. 127087” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. .
- ^ a b Grav, T.; Bauer, J. M.; Mainzer, A. K.; Masiero, J. R.; Nugent, C. R.; Cutri, R. M.; et al. (august 2015). „NEOWISE: Observations of the Irregular Satellites of Jupiter and Saturn” (PDF). The Astrophysical Journal. 809 (1): 9. Bibcode:2015ApJ...809....3G. doi:10.1088/0004-637X/809/1/3. 3.
- ^ Luu, Jane (septembrie 1991). „CCD photometry and spectroscopy of the outer Jovian satellites”. Astronomical Journal. 102: 1213–1225. Bibcode:1991AJ....102.1213L. doi:10.1086/115949. ISSN 0004-6256.
- ^ Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în .
- ^ IAUC 2846: Satellites of Jupiter 1974 October 7 (naming the moon)
- ^ Payne-Gaposchkin, Cecilia; Katherine Haramundanis (). Introduction to Astronomy. Englewood Cliffs, N.J.: Prentice-Hall. ISBN 0-13-478107-4.
- ^ Grav, Tommy; Holman, M. J.; Gladman, B. J.; Aksnes, K. (). „Photometric survey of the irregular satellites”. Icarus. 166 (1): 33–45. Bibcode:2003Icar..166...33G. doi:10.1016/j.icarus.2003.07.005.