Cartea Milionarului

serie de romane de Ștefan Bănulescu
(Redirecționat de la Cartea milionarului)
Cartea Milionarului
Volume
Cartea de la Metopolis
Cartea Dicomesiei
Informații generale
AutorȘtefan Bănulescu
Genroman fantastic
Ediția originală
EditurăEminescu
Țara primei aparițiiRomânia
Data primei apariții1977, 1988 - 1989

Cartea Milionarului este o serie de romane de Ștefan Bănulescu, proiectată în patru părți: Cartea de la Metopolis, Cartea Dicomesiei, Sfârșit la Metopolis și Epilog în orașul Mavrocordat. Prima parte, romanul Cartea de la Metopolis a apărut în 1977 la Editura Eminescu și este singurul roman terminat al seriei. Între 1988 - 1989, în revista Viața românească au apărut fragmente din romanul Cartea Dicomesiei (volumul al II-lea din ciclul Cartea Milionarului). Seria Cartea Milionarului a fost proiectată ca o frescă a României cu miturile ei locale, reale și imaginare.

Prezentare modificare

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

în Cartea Milionarului nu se întâmplă mare lucru în prezent, iar afacerile se fac pe ascuns deoarece nu sunt tocmai curate. Trecutul personajelor este însă fabulos, la fel și întâmplările pe care vor să le povestească. Colecționarul tuturor acestor povești este Milionarul care se întâlnește cu aproape toată lumea din oraș (Metopolis, Dicomesia, Mavrocordat).

Cartea de la Metopolis modificare

Cartea de la Metopolis prezintă povestiri din câmpia dunăreană dintre Călărași și Brăila, locuri pe care autorul le cunoștea foarte bine.

Cartea Dicomesiei modificare

Cartea Dicomesiei ar fi fost al doilea roman al seriei. Au apărut doar câteva fragmente în revista Viața românească.[1]

Analiză literară modificare

Cartea Milionarului prezintă apropieri de viziunea lui Edgar Allan Poe pe linia fantasticului.[2][3]

Între volumele Cântece de câmpie, Iarna bărbaților și Cartea Milionarului există numeroase punți, între ele circulă numeroase simboluri, motive, figuri umane, în versiuni sporite și nuanțate care se dezvoltă de la o scriere la alta și-și ramifică și-și adâncesc semnificațiile. Rezultă astfel o lume unicat ale cărei structuri se îmbină.[4]

Primire modificare

Cartea Milionarului - Cartea de la Metopolis a primit Premiul pentru roman al Uniunii Scriitorilor din România.

Istoria publicării modificare

1977: Apare, la Editura Eminescu, romanul Cartea de la Metopolis, întâiul volum din ciclul Cartea Milionarului, proiectată în patru părți (Premiul pentru roman al Uniunii Scriitorilor).

1988 - 1989: Începe publicarea, în revista Viața românească, a primelor fragmente din romanul Cartea Dicomesiei (volumul al II-lea din ciclul Cartea Milionarului)

1996: Editura Albatros, în colaborare cu Editura Universal-Dalsi, tipărește romanul Cartea de la Metopolis (ediția a III-a, definitivă), cu un scurt Cuvânt al autorului și cu tabel cronologic cuprinzând date selective bio-bibliografice.[5]

Traduceri modificare

1980: În revista germană „Literatur im Technischen Zeitalter”, din Berlinul de Vest, sunt publicate capitole ample din romanul Cartea de la Metopolis.

Note modificare

  1. ^ George Bălăiță - Opere III. Marocco (2), Polirom, 2011. books.google.ro
  2. ^ Tzvetan Todorov, Introducere în literatura fantastică, Editura Univers, București, 1973
  3. ^ Revista de istorie și teorie literară - Volumul 29 - Pagina 303. 1980
  4. ^ Prefață de Gabriel Dimisianu. Bănulescu, Ștefan - Iarna bărbaților. Cântece de câmpie, Minerva, 1991. Pag. XXIV
  5. ^ Ediții ale romanului , goodreads.com

Bibliografie modificare

  • Sergiu Pavel Dan, Proza fantastică românească (1975)
  • Marin Beșteliu, Realismul literaturii fantastice (1975)
  • Ioan Vultur, Narațiune și imaginar (1987)

Legături externe modificare

Vezi și modificare