Castel Porziano (querceti igrofili)
Castel Porziano (querceti igrofili) | |
Poziția | Metropola Roma[*] Italia |
---|---|
Coordonate | 41°44′48″N 12°25′37″E / 41.746667°N 12.426944°E |
Suprafață | 328 ha |
Cod Natura 2000 | IT6030028 |
Modifică date / text |
Castel Porziano (querceti igrofili) este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 328 ha, integral pe uscat.
Localizare
modificareCentrul sitului Castel Porziano (querceti igrofili) este situat la coordonatele 41°44′48″N 12°25′37″E / 41.746667°N 12.426944°E.
Înființare
modificareSitul Castel Porziano (querceti igrofili) a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 11 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în august 2017[1].[2][3]
Biodiversitate
modificareSituată în ecoregiunea mediteraneană, aria protejată conține 4 habitate naturale: Păduri de Quercus suber, Iazuri temporare mediteraneene, Pseudostepă cu ierburi și specii anuale de Thero-Brachypodietea, Păduri panonice-balcanice de stejar turcesc - stejar sesil.[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
- păsări (5): pescăruș albastru (Alcedo atthis), caprimulg (Caprimulgus europaeus), gaia neagră (Milvus migrans), viespar (Pernis apivorus), silvie de tufiș (Sylvia undata)
- amfibieni (1): Triturus carnifex
- mamifere (1): liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum)
- nevertebrate (1): Osmoderma eremita
- reptile (3): șarpele cu patru dungi (Elaphe quatuorlineata), țestoasa de baltă (Emys orbicularis), țestoasă bănățeană (Testudo hermanni)
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 12 specii de plante, 2 specii de păsări, 1 specie de amfibieni, 5 specii de mamifere, 1 specie de nevertebrate.[2]
Note
modificare- ^ a b DM 02/08/2017 - G.U. 209 del 07-09-2017
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Castel Porziano (querceti igrofili)”. Accesat în .
- ^ a b „Castel Porziano (querceti igrofili)”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .