Castell'Ermo - Peso Grande
| Castell'Ermo - Peso Grande | |
 | |
  | |
| Poziția |  Provincia Imperia Italia |
|---|---|
| Coordonate | 44°06′N 8°02′E / 44.1°N 8.04°E |
| Suprafață | 1.964 ha[1]  |
| Cod Natura 2000 | IT1324818[1] |
Modifică date / text  | |
Castell'Ermo - Peso Grande este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 1.964 ha, integral pe uscat.
Localizare
modificareCentrul sitului Castell'Ermo - Peso Grande este situat la coordonatele 44°05′50″N 8°02′41″E / 44.097222°N 8.044722°E.
Înființare
modificareSitul Castell'Ermo - Peso Grande a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 2 specii de plante și 48 de specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2017[2].[3][4]
Biodiversitate
modificareSituată în ecoregiunea mediteraneană, aria protejată conține 14 habitate naturale: Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Peșteri inaccesibile publicului, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Pseudostepă cu ierburi și specii anuale de Thero-Brachypodietea, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Păduri de Castanea sativa, Păduri de Quercus ilex și Quercus rotundifolia, Păduri de stejar alb estice.[4]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]
- plante (2): Campanula sabatia, Gentiana ligustica
- păsări (44): uliu păsărar (Accipiter nisus), pițigoi codat (Aegithalos caudatus), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), pescăruș albastru (Alcedo atthis), Alectoris rufa, fâsă de pădure (Anthus spinoletta), fâsă de pădure (Anthus trivialis), lăstunul mare (Apus apus), ciuf-de-pădure (Asio otus), șorecarul comun (Buteo buteo), caprimulg (Caprimulgus europaeus), sticlete (Carduelis carduelis), Certhia brachydactyla, cioară neagră (Corvus corone), cuc (Cuculus canorus), pițigoi albastru (Cyanistes caeruleus), ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major), presură de munte (Emberiza cia), presură de grădină (Emberiza hortulana), măcăleandru (Erithacus rubecula), vânturel roșu (Falco tinnunculus), cinteză (Fringilla coelebs), Fringilla montifringilla, gaiță (Garrulus glandarius), capîntorsul (Jynx torquilla), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), câneparul (Linaria cannabina), privighetoare (Luscinia megarhynchos), Lyrurus tetrix tetrix, pițigoi mare (Parus major), pițigoi de brădet (Periparus ater), codroșul de pădure (Phoenicurus phoenicurus), pitulice de munte (Phylloscopus collybita), ciocănitoarea verde (Picus viridis), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), aușel sprâncenat (Regulus ignicapilla), mărăcinar negru (Saxicola torquatus), țiclete (Sitta europaea), huhurez mic (Strix aluco), silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), sturzul viilor (Turdus iliacus), mierlă (Turdus merula), sturz-cântător (Turdus philomelos), sturz (Turdus pilaris)
- amfibieni (1): Speleomantes strinatii
- mamifere (2): lupul (Canis lupus), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum)
- pești (1): Telestes muticellus
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 51 de specii de plante, 3 specii de amfibieni, 17 specii de nevertebrate, 1 specie de reptile.[3]
Note
modificare- ^ a b Ministerul Mediului și al Protecției Teritoriului și a Mării, accesat în decembrie 2017
- ^ a b DM 07/04/2017 - G.U. 98 del 28-4-2017
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Castell'Ermo - Peso Grande”. Accesat în .
- ^ a b „Castell'Ermo - Peso Grande”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .