Castrul roman Arcobadara

(Redirecționat de la Castrul roman de la Ilișua)

Castrul roman Arcobadara este localizat la sud-est de satul Ilișua, județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, pe o terasă înaltă a râului Ilișua, pe platoul Măgura, la o distanță de 4 km nord de râul Someșul Mare.[1]

Castrul roman Arcobadara
Tip Castru auxiliar
Tip construcție Zid de piatră
Unități prezente Legiunea a XIII-a Gemina[1]

Cohorta a II-a Britannica[1]
Ala I Tungrorum Frontoniana[2]

Dimensiuni și suprafață
Zid de piatră
182 × 182 m2 (3,3 ha)[1]
Dimensiuni și suprafață
Palisadă și val de pământ
140 × 135 m2 (1,8 ha)[1]
Limes Porolissensis
Unitate administrativă Dacia Porolissensis
Legături directe cu castrele Samum(Gherla)
Cod RAN 35303.02
Cod LMI BN-I-s-A-01354
Amplasare 47°12′33.99736″N 24°08′24.24755″E ({{PAGENAME}}) / 47.2094437111°N 24.1400687639°E
Denumire loc Platoul Măgura
Localitate Ilișua
Castrul roman Arcobadara se află în România
Castrul roman Arcobadara
Poziția castrului pe harta României

Cercetările la castru au fost începute din secolul al XIX-lea de Jozsef Torma la 1831 și continuate de Karoly Torma, care s-a bucurat de prețuirea, ca savant, a lui Theodor Mommsen pe care l-a avut ca oaspete la Cristeștii Ciceului. Rezultatele muncii acestora au fost sintetizate de Corneliu Gaiu și Radu Zăgreanu în volumul “Inscripții și piese sculpturale din castrul roman de la Ilișua” apărut în 2011 la editura “Accent” din Cluj-Napoca.[3]

Pe teritoriul castrului roman de la Arcobadara au fost descoperite 27 de proiectile de piatră pentru baliste. Dintre acestea, 20 au fost realizate din tuf vulcanic, 5 din gresie și 2 din calcar fosilifer. Dimensiunile diametrelor variază între 13,5 cm și 7 cm, cu greutăți cuprinse între 2 kg și sub 1 kg, dar peste 430 g, considerată valoarea minimă pentru proiectile de artilerie. Sunt aproximativ sferice, dar au o porțiune aplatizată.[4]

O altă descoperire arheologică este o placă votivă, datată 213, dedicată lui Caracalla de soldații din Ala I Tungrorum Frontoniana, cu următorul conținut: Imp(eratori) Caes(ari) Marco Aurellio Antonino Pio Feliei Auc(usto) Part(h)ico max(imo) Brit(annico) max(imo) pont(ifici) max(imo) trib(unicia) pot(estate) XVI co(n)s(uli) IIII Optimo Maximoq(ue) principi ala I [T]ung(rorum) Front(oniana) Antoniniana Numini eius semper ac merito devota. Placa votivă se află în prezent la Muzeul Județean Bistrița-Năsăud. [5]

Documentație suplimentară

modificare
  • Sorin Nemeti, Finding Arcobadara; essay on the geography and administration of Roman Dacia (178 p.), Cluj-Napoca, Mega Publishing House, 2014
  • Cristian Găzdac, Corneliu Gaiu, Elena Marchiș, Arcobadara (Ilișua), Mega Publishing House Cluj-Napoca, 2011, ISBN 978-606-543-129-4

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare