Celestă (din franceză célesta) este un instrument muzical de percuție cu claviatură, ale cărui sunete sunt produse prin lovirea unor plăci sau lame de metal[1] dispuse pe niște cutii de rezonanță din lemn.[2]

Celestă produsă în 1920 de Schiedmayer Pianofortefabrik, Stuttgart

Instrumentul, care a fost inventat în 1886 de Alphonse Mustel, din Paris, are forma unei pianine, ale cărui lame metalice sunt puse în funcțiune printr-un mecanism acționat de o claviatură asemănătoare cu aceea a pianului, care aționează o serie de ciocănele capitonate cu pâslă. Sonoritatea sa este pură, egală, convine mai ales arpegiilor și melodiilor ce nu comportă o durată prelungită a sunetelor.[3]

Precursorul lui Alphonse Mustel a fost tatăl său, Victor Mustel care, în 1860, a dezvoltat instrumente ce au precedat celesta, precum typophonul sau dulcitonul.[4]

Primul mare compozitor care a utilizat acest instrument într-un proiect scris pentru o orchestră simfonică a fost Piotr Ilici Ceaikovski. El a folosit celesta în primul său poem simfonic Voyevoda, op. 78, care a avut premiera în noiembrie 1891. În anul următor, el a folosit din nou celesta în baletul Spărgătorul de nuci Op. 71.[4]

NoteModificare

  1. ^ Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
  2. ^ Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986
  3. ^ Dicționar de termeni muzicali, Academia Română, Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”, Editura Enciclopedică, 2010
  4. ^ a b Spărgătorul de nuci