Cernobilit
Cernobilitul este un mineral silicic tehnogen[1] de tip zircon care conține circa 10% uraniu și diverși produși de fisiune.
Proprietăți modificare
Formula chimică aproximativă este Zr0,9U0,1SiO4 și este izostructural cu mineralul zircon (ZrSiO4), cristalizând în sistemul tetragonal, grup spațial I41/amd (141). În fapt, reprezintă o soluție solidă între zircon și cofinit (USiO4). Nu a putut fi încă sintetizat în laborator, în special din cauza instabilității silicatului de uraniu. Este un material de culoare neagră sau galbenă și este puternic radioactiv, din cauza produșilor de fisiune (puternic radioactivi) încorporați.
Origine modificare
Cernobilitul a fost descoperit în miezul topit al reactorului 4 al centralei nucleare de la Cernobîl în urma dezastrului de la 26 aprilie 1986.[1][2][3] O parte din combustibilul nuclear care nu a fost pulverizat în atmosferă a reacționat cu diverse materiale (nisip, dolomit, plumb, grafit, zironiu etc.), formând așa-numitul corium (cunoscut și ca „piciorul de elefant”). În acestă materie sticloasă s-au găsit și cristale de cernobilit,[4] formate (cel mai probabil) ca urmare a înteracției UO2 cu SiO2.
Specimenele formate în 1986 în urma accidentului de la Cernobîl sunt – în prezent – complet metamicte.
Note modificare
- ^ a b Valeriy Soyfer. „Chernobylite: Technogenic Mineral, Khimiya i Zhizn' 11 (1990) 39-33” (PDF). Accesat în .
- ^ United States. Joint Publications Research Service; United States. Foreign Broadcast Information Service (). USSR report: Chemistry. Joint Publications Research Service. Accesat în .
- ^ Richard Francis Mould (). Chernobyl Record: The Definitive History of the Chernobyl Catastrophe. CRC Press. pp. 128–. ISBN 978-0-7503-0670-6. Accesat în .
- ^ „Y a-t-il toujours de l'uranium dans les ruines de la centrale de Tchernobyl?”. Accesat în .