Wikipedia

Charles Champlin

Charles Champlin
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Hammondsport⁠(d), Comitatul Steuben, New York, New York, SUA[4][5][6] Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani)[7][6][8] Modificați la Wikidata
Los Angeles, California, SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBerlin Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiboala Alzheimer Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii[9][5] Modificați la Wikidata
Ocupațieprezentator de televiziune
jurnalist
critic de film[*]​
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[10][11] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Harvard
PatronajLoyola Marymount University[*][[Loyola Marymount University (Jesuit university in Los Angeles, California, USA)|​]]
Life  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPurple Heart
Valentine Davies Award[*][[Valentine Davies Award (writers Guild of America, West award)|​]]
Stea pe Hollywood Walk of Fame[*]​  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Charles Davenport Champlin (n. , Hammondsport⁠(d), Comitatul Steuben, New York, New York, SUA – d. , Los Angeles, California, SUA) a fost un critic de film și scriitor american.

Biografie

modificare

Champlin s-a născut în Hammondsport, New York.[12][13] A urmat liceul la Camden, New York, unde a lucrat ca publicist pentru Camden Advance-Journal și editoarea Florence Stone.[14] Familia lui a lucrat începând din 1855 în industria vinului din nordul statului New York.[13] În 1943 s-a înscris la Universitatea Harvard, dar în mai 1944 a părăsit universitatea și s-a înrolat în Armata Americană.[13] A servit în unitățile americane din infanterie dislocate în Europa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost rănit la șoldul drept în martie 1945 de un șrapnel al artileriei germane[13][15] și a fost decorat cu Purple Heart și cu alte medalii. A fost demobilizat în primăvara anului 1946.[15] A absolvit studii de literatură engleză la Universitatea Harvard în 1948 și a fost angajat, la recomandarea unui profesor, ca stagiar la revista LIFE.[12][15]

În anul 1949 a obținut un post de cercetător și a devenit corespondent la biroul din Chicago al revistei LIFE.[13] A fost corespondent al revistei la Chicago (1949-1952) și apoi la Denver (1952-1954), după care s-a întors ca redactor la sediul central al revistei din New York.[13] În anul 1959 a fost promovat redactor senior de știri interne și a fost trimis la biroul din Los Angeles al revistei, apoi a fost corespondent la Londra.[13] Champlin a lucrat timp de 17 ani ca reporter și corespondent al revistelor LIFE și TIME[12][13][15] și a fost membru al Overseas Press Club. A devenit cronicar și publicist al secțiunii de divertisment a ziarului Los Angeles Times în 1965, a fost principalul critic de film al ziarului din 1967 până în 1980 și a scris apoi recenzii de carte și un editorial periodic intitulat „Critic at Large”.[12][13][15] S-a retras din presă în anul 1991, dar a continuat să contribuie sporadic.[12][13][15] A fost fondator și președinte al Asociației Criticilor de Film din Los Angeles (Los Angeles Film Critics Association)[12] și a fost membru al consiliului de conducere al American Cinematheque.

Potrivit propriilor estimări, a văzut circa 250 de filme pe an în perioada cât a lucrat în critica de film și a scris recenzii pentru jumătate din ele.[13][15] A fost perceput ca un critic de film binevoitor și, chiar dacă a scris recenzii mai dure, a fost apreciat de cei criticați (printre care și Jack Lemmon) ca „onest și constructiv”.[12][13] I s-a reproșat că a acoperit unele nereguli ale studiourilor de la Hollywood (spre exemplu, delapidarea săvârșită de producătorul David Begelman de la Columbia Pictures, prezentată în 1977 în paginile The Wall Street Journal) prin prezentarea moale și fără vigoare a scandalurilor.[12][13]

Cariera în televiziune a lui Champlin a început în 1971 în calitate de gazdă a emisiunii Film Odyssey la PBS, prezentând săptămânal filme străine clasice (precum Cabinetul doctorului Caligari) și luând interviuri unor regizori importanți, printre care Alfred Hitchcock.[15] În același an a găzduit o emisiune muzicală live, Homewood, pentru KCET, postul PBS din Los Angeles.[15] Timp de șase ani a găzduit emisiunea Citywatchers, de pe postul KCET, împreună cu jurnalistul Art Seidenbaum.[13][15] El a intervievat sute de personalități din lumea filmului, mai întâi în cadrul emisiunii On the Film Scene a postului Z Channel din Los Angeles și apoi în emisiunea Champlin on Film de la postul Bravo Cable.[13]

Champlin a predat critica de film la Universitatea Loyola Marymount din 1969 până în 1985, a fost profesor asociat de istoria filmului la University of Southern California din 1985 până în 1996 și a mai predat la University of California, Irvine și la Conservatorul Institutului American de Film. A mai scris multe cărți, inclusiv biografiile sale Back There where the Past Was (1989) și A Life in Writing (2006).[13]

În 1992 a făcut parte din juriul celui de-al 42-lea Festival Internațional de Film de la Berlin[16] și a lucrat în consiliul consultativ al Institutului de Film Studențesc din Los Angeles.[17][18]

În anii următori, de la sfârșitul anilor 1990, Champlin a suferit de degenerare maculară, a fost recunoscut ca nevăzător în 1999, iar în 2001 a scris cartea My Friend, You Are Legally Blind, un volum de memorii despre lupta sa cu boala.[12][13] În anul 2007 a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame.[13][15] Champlin a murit pe 16 noiembrie 2014, în vârstă de 88 de ani, din cauza complicațiilor produse de maladia Alzheimer.[12][13][15]

Scrieri

modificare

Note

modificare
  1. ^ http://www.nytimes.com/2014/11/19/arts/charles-champlin-critic-and-memoirist-dies-at-88.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Charles Champlin, SNAC, accesat în  
  3. ^ http://www.latimes.com/local/obituaries/la-me-charles-champlin-20141118-story.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ http://variety.com/2014/film/news/charles-champlin-longtime-l-a-times-film-critic-dies-at-77-1201358650/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b http://famousdude.com/4907-charles-champlin.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b http://projects.latimes.com/hollywood/star-walk/charles-champlin/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ http://www.tributes.com/obituary/show/Charles-Champlin--101888815  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ http://www.tributes.com/obituary_year_in_review/show/2014  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ http://famousdude.com/period/1-before-1949-7/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  12. ^ a b c d e f g h i j „Charles Champlin, a film and book critic for the Los Angeles Times, dies at 88”, Washington Post, , accesat în  
  13. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s Dennis McLellan (), „Charles Champlin dies at 88; former L.A. Times arts editor, critic”, Los Angeles Times, accesat în  
  14. ^ A Life in Writing, Syracuse University Press
  15. ^ a b c d e f g h i j k l Mike Barnes (), „Charles Champlin, Longtime Film Critic for the L.A. Times, Dies at 88”, The Hollywood Reporter, accesat în  
  16. ^ „Berlinale: 1992 Juries”. berlinale.de. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Editor (). National Student Film Institute/L.A: The Sixteenth Annual Los Angeles Student Film Festival. The Directors Guild Theatre. pp. 10–11. 
  18. ^ Editor (). Los Angeles Student Film Institute: 13th Annual Student Film Festival. The Directors Guild Theatre. p. 3. 

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Charles_Champlin&oldid=15601125