Charles Tilly

Charles Tilly
Date personale
Născut	27 mai 1929 Lombard⁠(d), Comitatul DuPage, Illinois, SUA
Decedat	29 aprilie 2008 (78 de ani) New York City, New York, SUA
Frați și surori	Richard H. Tilly[*]​
Căsătorit cu	Louise A. Tilly⁠(d)
Copii	4
Cetățenie	Statele Unite ale Americii
Ocupație	istoric politolog[*]​ sociolog[*]​ cadru didactic universitar[*]​
Limbi vorbite	limba engleză
Activitate
Domeniu	științe umaniste
Instituție	Universitatea Harvard Universitatea din Toronto University of Delaware Universitatea din Michigan New School[*][[New School (private research university, located in Greenwich Village, New York City, United States)|​]] Universitatea Columbia Institute for Social and Economic Research and Policy[*][[Institute for Social and Economic Research and Policy |​]]
Alma Mater	Harvard University (AB⁠(d), PhD)
Organizații	Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]​ Academia Americană de Arte și Științe[*]​ American Philosophical Society[*][[American Philosophical Society (American scholarly organization and learned society)|​]] Asociația Americană pentru Progresul Științei[*]​
Conducător de doctorat	George C. Homans[*][[George C. Homans (sociolog american)|​]] Barrington Moore, Jr.[*][[Barrington Moore, Jr. (American historian and sociologist)|​]]
Doctoranzi	Mimi Sheller[*][[Mimi Sheller (sociologă americană)|​]] Joe Feagin[*][[Joe Feagin (sociolog american)|​]] Ronald Aminzade[*][[Ronald Aminzade (sociolog american)|​]] Joan Wallach Scott[*]​ Roger L. Geiger[*][[Roger L. Geiger (American educational historian)|​]] John M. Merriman[*]​ Mary Jo Maynes[*][[Mary Jo Maynes (istorică americană)|​]] Leslie Page Moch[*][[Leslie Page Moch (historian)|​]] Ann Mische[*][[Ann Mische (sociologă americană)|​]] Andrew G. Walder[*][[Andrew G. Walder (American political sociologist)|​]]
Premii	Bursă Guggenheim[*]​ chevalier des Palmes académiques[*][[chevalier des Palmes académiques (first grade of the French Order of Academic Palms)|​]] W.E.B. Du Bois Career of Distinguished Scholarship award[*][[W.E.B. Du Bois Career of Distinguished Scholarship award (sociology award given by the American Sociological Association)|​]] (2005) Honorary doctorate from University of Toronto[*][[Honorary doctorate from University of Toronto |​]] (1995) Ehrendoktor der Universität Genf[*][[Ehrendoktor der Universität Genf |​]] (1999) Albert O. Hirschman Prize[*][[Albert O. Hirschman Prize (American social science award)|​]] (2009) honorary doctor of Erasmus University Rotterdam[*][[honorary doctor of Erasmus University Rotterdam |​]] (1983) honorary doctor of the University of Michigan[*][[honorary doctor of the University of Michigan |​]] (2007) honorary doctor of the Université du Québec à Montréal[*][[honorary doctor of the Université du Québec à Montréal |​]] (2005) Charles Tilly Award for Best Book[*][[Charles Tilly Award for Best Book (literary award conferred by the American Sociological Association Section on Collective Behavior and Social Movements)|​]] (1996) Karl Deutsch Award[*][[Karl Deutsch Award (award conferred by the International Political Science Association)|​]] (2006) doctorat honoris causa de l'université Strasbourg-II[*][[doctorat honoris causa de l'université Strasbourg-II |​]] (15 noiembrie 1996) doctorat honoris causa de l'Institut d'études politiques de Paris[*][[doctorat honoris causa de l'Institut d'études politiques de Paris |​]] (1993)

Charles Tilly (n. 27 mai 1929, Lombard^⁠(d), Comitatul DuPage, Illinois, SUA – d. 29 aprilie 2008, New York City, New York, SUA) a fost un sociolog și istoric american, cunoscut pentru contribuțiile sale la studiul politicii și istoriei sociale. A fost profesor de istorie, sociologie și științe sociale la Universitatea din Michigan între 1969 și 1984, înainte de a deveni profesor de științe sociale Joseph L. Buttenwieser^⁠(d) la Universitatea Columbia.

Tilly este cel mai bine cunoscut pentru teoriile sale despre relațiile de putere si transformările istorice ale statelor moderne. A argumentat că statele moderne au evoluat din confederațiile de lideri feudali, prin intermediul războaielor și negocierilor. Tilly a susținut că aceste transformări au fost puse în mișcare de conflicte și alianțe între grupuri puternice.

A fost descris ca „părintele fondator al sociologiei secolului XXI și „unul dintre sociologii și istoricii preeminenți ai lumii.” A publicat pe larg subiecte precum sociologia urbană, formarea statului, democrația, mișcările sociale, munca și inegalitatea. A fost un susținător influent al cercetării la scară largă în științe sociale istorice. Titlul cărții lui Tilly din 1984 Big Structures, Large Processes, Huge Comparisons este caracteristic abordării sale particulare a cercetării în științe sociale.

Viață personală și educație

Tilly s-a născut în Lombard, Illinois (lângă Chicago). Părinții săi au fost Naneth și Otto Tilly, imigranți galez-germani. A absolvit York Community High School în 1946. A absolvit Universitatea Harvard în 1950 cu o licență în arte magna cum laude. A servit în Marina SUA în timpul Războiului din Coreea. Tilly a absolvit doctoratul în filozofie în sociologie la Harvard în 1958. Tilly a fost un asistent didactic al lui Pitirim Sorokin^⁠(d), care, împreună cu Talcott Parsons^⁠(d) și George C. Homans^⁠(d), a fost considerat de mulți în profesie ca fiind printre cei mai importanți sociologi ai lumii.

Activitate academică

Activitatea academică a lui Tilly a acoperit mai multe subiecte din științele sociale și a influențat studiile în discipline în afara sociologiei, inclusiv istorie și științe politice. Este considerat o figură majoră în dezvoltarea sociologiei istorice, utilizarea timpurie a metodelor cantitative în analiza istorică, metodologia catalogării evenimentelor, întoarcerea către moduri de anchetă relaționale și de rețele sociale, dezvoltarea proceselor și mecanismelor bazate pe analiza, precum și studiul: politicii conflictuale, mișcărilor sociale, istoria muncii, formarea statului, revoluții, democratizare, inegalități și sociologie urbană. La Universtitatea Columbia, împreună cu Harrison White, Tilly a jucat un rol cheie în apariția Școlii de sociologie relațională din New York.

Sociologie Urbană

În anii 1960 și 1970, Tilly a studiat migrația către orașe și a fost un teoretician influent despre fenomenele urbane și tratarea comunităților ca rețele sociale. În 1968, Tilly și-a prezentat raportul despre violența colectivă europeană Comisiei Eisenhower, un organism format sub administrația Johnson pentru a evalua tulburările urbane din mijlocul Mișcării pentru Drepturile Civile. Raportul a fost inclus în Vol. 1 of Violence in America, o colecție editată de savanți din personalul comisiei. După cum a fost informat de studiile sale despre politica controversată în Europa secolului al XIX-lea și violența actuală din SUA, interesul său pentru orașe și comunități a devenit strâns legat de pasiunea sa pentru studiul atât a mișcărilor sociale, cât și a violenței colective.

Formarea statelor

Tilly a argumentat că războiul mai mult decît orice „creează statul”, așa cum statul „creează războiul”.. Războiul a fost esențial în dezvoltarea statelor în Europa prin funcțiile interdependente de eliminare a rivalilor externi prin construirea forțelor militare și birocratice, eliminarea rivalilor interni prin construirea forțelor de poliție și a birocrației, protejarea prin construirea instanțelor și a adunărilor reprezentative, și extragerea de impozite prin construirea aparatelor de colectare a impozitelor și a fiscului. Tilly a rezumat această legatură prin fraza: „Războiul a facut statul, iar statul a făcut războiul”.. Tilly a considerat că factorii principali care au determinat formarea statelor europene sunt capitalul și coerciția. Încercarile de a subordona vecinii si a lupta cu rivalii mai indepartati conduc la formarea structurilor statale, care includ nu numai armate, ci si funcționarii civili care colecteaza resursele necesare susținerii armatelor si organizează controlul zilnic asupra populației civile.

Teoria despre protest

Teoria lui Charles Tilly privind protestul afirmă existența a patru componente esențiale ale acțiunii colective, menite să conteste sau să schimbe ordinea socială existentă, analizate in contextul formelor ample de protest și violență . Acestea sunt organizarea, mobilizarea, interesele și oportunitatea.