Christian al II-lea al Danemarcei

Christian al II-lea
Rege al Danemarcei, Suediei și Norvegiei, Duce de Schleswig, Holstein, Stormarn și Dithmarschen, Conte de Oldenburg și Delmenhorst[1]
Date personale
Născut1 iulie 1481(1481-07-01)
Castelul Nyborg
Decedat (77 de ani)
Castelul Kalundborg
ÎnmormântatOdense
Cauza decesuluicauze naturale Modificați la Wikidata
PărințiHans al Danemarcei
Christina de Saxonia
Frați și suroriJohn of Denmark[*][[John of Denmark (Danish prince)|​]]
Ernest of Denmark[*][[Ernest of Denmark (Danish prince)|​]]
Elisabeta a Danemarcei
Prins Frans[*][[Prins Frans (prince of Denmark, Norway and Sweden, the youngest son of King John of Denmark and Christina of Saxony)|​]]
Jacob den Danske[*][[Jacob den Danske (Danish missionary)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIsabella de Burgundia
CopiiPrințul Hans al Danemarcei
Dorothea, Electoare Palatină
Cristina, Ducesă de Milano
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurirege[*]
duce
Familie nobiliarăCasa de Oldenburg
Rege al Danemarcei
Domnie22 iulie 1513 – 20 ianuarie 1523
Încoronare11 iunie 1514
PredecesorHans
SuccesorFrederick I
Rege al Norvegiei
Domnie22 iulie 1513 – 20 ianuarie 1523
Încoronare20 iulie 1514
PredecesorHans
SuccesorFrederick I
Rege al Suediei
Domnie1 noiembrie 1520 – 23 august 1521
Încoronare4 noiembrie 1520
PredecesorSten Sture cel Tânăr (ca regent)
SuccesorGustav I
Semnătură

Christian al II-lea (n. , Nyborg, regiunea Syddanmark, Danemarca – d. , Kalundborg, regiunea Sjælland, Danemarca) a fost rege al Danemarcei, Norvegiei (1513-1523) și al Suediei (1520-1523) în timpul Uniunii de la Kalmar. Christian s-a născut la Castelul Nyborg ca fiu al regelui Hans al Danemarcei și a reginei Christina de Saxonia. I-a succedat tatălui său ca rege al Danemarcei și Norvegiei iar mai târziu a fost succedat de unchiul său, Frederick I al Danemarcei.[1]

Politică

modificare

În timpul domniei sale, Christian s-a concentrat pe încercarea de a menține un control al Suediei în timp ce încerca o concentrare a puterii în mâinile monarhului, în detrimentul atât al clerului cât și al nobilimii. Pentru această încercare, el a sprijinit crearea unei clase puternice a burgheziei.[2]

Christian a participat la cucerirea Suediei de către tatăl său în 1497 și la luptele din 1501, atunci când Suedia s-a revoltat. Hans a fost numit vicerege al Norvegiei (1506-1512) și a reușit să mențină controlul asupra acestei țări. În timpul administrației lui dure [2] din Norvegia, el a încercat să priveze nobilimea norvegiană de influența tradițională exercitată prin intermediul Consiliului de stat (Rigsraad), lucru care a condus la controverse.

O particularitate, mai mult fatală pentru el, a fost gustul său pentru oamenii obișnuiți, care a crescut odată cu pasiunea lui pentru o fată norvegiană numită Dyveke Sigbritsdatter, care a devenit amanta lui, în 1507 sau 1509.

Succesiunea lui Christian pe tron a fost confirmată de Herredag sau ansamblul de notabili din cele trei regate de nord, care s-a reunit la Copenhaga în 1513. Nobilii și clerul din toate cele trei regate au privit cu îndoieli grave un conducător care a demonstrat deja în Norvegia, că nu se teme să-și aplice autoritatea la marginile ei extreme.

La 12 august 1515, Christian se căsătorește cu Isabella de Burgundia, nepoata lui Maximilian I, Împărat Roman. Dar el nu va renunța la legătura sa cu Dyveke; doi ani mai târziu, amanta sa moare în circumstanțe suspecte.

  1. ^ http://www.ambstockholm.um.dk/da/menu/OmSverige/Historie/ Arhivat în , la Wayback Machine. Royal Danish Embassy in Stockholm.
  2. ^ a b Store Danske Encyklopædi, entries "Hans" and "Christian 2.", Copenhagen: Gyldendal da


Christian al II-lea al Danemarcei
Naștere: 2 iulie 1481 Deces: 25 ianuarie 1559
Titluri regale
Predecesor:
Ioan
Rege al Danemarcei și al Norvegiei
1513–1523
Succesor:
Frederic I
Duce de Holstein și Schleswig
1513-1523
cu Frederic I
Succesor:
Frederic I
și Christian III
Vacant
Ultimul titlu deținut de
Ioan II
Rege al Suediei
1520–1521
Vacant
Următorul titlu deținut de
Gustav I