Chuck Berry
Chuck-berry-2007-07-18.jpg
Chuck Berry
Date personale
Născut [1][2][3] Modificați la Wikidata
Saint Louis, Missouri, SUA[4][3] Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani)[5][6][3] Modificați la Wikidata
St. Charles[*], SUA Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Etnie afro-american Modificați la Wikidata
Ocupație chitarist
cantautor
cântăreț
compozitor
muzician
patron de restaurant[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzical rock, blues, muzică rock and roll
Instrument(e) chitară, Gibson ES-335[*], Fender Telecaster[*], Fender Stratocaster[*]
Premii Premiul Grammy pentru întreaga carieră[*]
Rock and Roll Hall of Fame
Polar Music Prize[*]
Kennedy Center Honors[*]
Prezență online
Chuck Berry, You can't catch me, 1956.

Charles Edward Anderson „Chuck” Berry (n. ,[1][2][3] Saint Louis, Missouri, SUA[4][3] – d. ,[5][6][3] St. Charles[*], SUA) a fost un compozitor, cântăreț și chitarist american, de origine afro-americană și unul dintre pionierii muzicii rock 'n' roll.

În anii '50 ai secolului al XX-lea el a interpretat, acompaniat de chitara electrică, cântece precum „Roll over Beethoven”, „Rock and Roll Music”, „Route 66” de Bobby Troup, „Johnny B. Goode”, „No Particular Place To Go”, „Sweet Little Queenie”, „Memphis, Tennessee”, „Maybellene”.

Elvis Presley s-a inspirat din stilul și muzica lui Chuck Berry; stil care a influențat și muzica formațiilor Beatles, AC/DC și Rolling Stones. A folosit în concertele sale așa numitul duckwalk („mers de rață”) pe care l-au imitat ulterior și alți soliști, ca de exemplu Angus Young de la AC/DC.

În anul 1989, Chuck Berry și-a publicat autobiografia.

Revista Rolling Stone l-a clasificat al 5-lea pe lista celor 100 cei mai buni chitariști din lume din toate timpurile. John Lennon a spus despre el: „Dacă veți încerca să dați rock'n rollului un alt nume, puteți să-l numiți Chuck Berry”.

Cuprins

Premii și onoruriModificare

  • 2014 Premiul Polar, în Suedia

ImaginiModificare

NoteModificare

Legături externeModificare