Cianogen
| Cianogen | |
 | |
 | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 460-19-5 |
| PubChem CID | 9999 |
| Formulă chimică | C₂N₂[1]  |
| Masă molară | 52,006 u.a.m.[2] |
| Proprietăți | |
| Densitate | 0,95 g/cm³[3] la −6 Fahrenheit |
| Punct de topire | −18 Fahrenheit[3] |
| Punct de fierbere | −6 Fahrenheit[3] la 760 de Torri |
| Solubilitate | 1 gram per 100 gram of solvent[3] |
| Presiune de vapori | 5,1 atm[3] |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Cianogenul (numit și dician) este un compus chimic cu formula (CN)2. Este un gaz toxic incolor, cu un miros neplăcut. Moleculele de cianogen sunt alcătuite din două grupe -CN legate, în mod analog moleculelor diatomice de halogen (precum Cl2). Cele două grupe cian sunt legate între ele prin intermediul atomului de carbon: N≡C−C≡N, însă au mai fost identificați și alți izomeri.[4]
Obținere
modificareCianogenul se obține în general plecând de la cianuri. O metodă practică folosită în laborator presupune descompunerea termică a cianurii mercurice la dician (cianogen) și cianură mercuroasă:
- 2 Hg(CN)2 → (CN)2 + Hg2(CN)2
În mod alternativ, se poate reacționa o soluție de săruri de cupru divalent (cum ar fi sulfat de cupru, clorură de cupru (II), etc) cu cianuri, formându-se un cianura cuprică instabilă, care se descompune rapid în cianură cuproasă și cianogen.[5]
- 2 CuSO4 + 4 KCN → (CN)2 + 2 CuCN + 2 K2SO4
Proprietăți
modificareProprietăți chimice
modificareCianogenul este anhidrida oxamidei:
- H2NC(O)C(O)NH2 → NCCN + 2 H2O
Oxamida se poate obține astfel prin hidroliza cianogenului:[6]
- NCCN + 2 H2O → H2NC(O)C(O)NH2
Vezi și
modificareReferințe
modificare- ^ a b „Cianogen”, CYANOGEN (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ „Cianogen”, CYANOGEN (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ a b c d e http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0161.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Ringer, A. L.; Sherrill, C. D.; King, R. A.; Crawford, T. D. (). „Low-lying singlet excited states of isocyanogen”. International Journal of Quantum Chemistry. 106 (6): 1137–1140. Bibcode:2008IJQC..108.1137R. doi:10.1002/qua.21586.
- ^ Brotherton, T. K.; Lynn, J. W. (). „The Synthesis And Chemistry Of Cyanogen”. Chemical Reviews. 59 (5): 841–883. doi:10.1021/cr50029a003.
- ^ Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. pp. 320–321. ISBN 0080379419.