Ciclu de eroziune

În geomorfologie, ciclul geografic sau ciclul de eroziune este un model idealizat, prin care geograful William Morris Davis a încercat să explice formarea peisajelor geografice.

W. M. Davis, creatorul acestui concept

Conform teoriei acestuia, relieful trece printr-o succesiune de cicluri de eroziune, fiecare ciclu cuprinzând trei stadii: tinerețe, maturitate și bătrânețe. În stadiul de tinerețe, datorită ridicărilor tectonice, eroziunea este foarte activă; se formează relieful muntos, puternic fragmentat. Ulterior, sub acțiunea agenților externi, relieful devine tot mai domol, ajungându-se până în stadiul de peneplenă. Printr-o nouă mișcare tectonică, eroziunea e reactivată și începe un alt ciclu.

Teoria evolutivă a lui Davis a jucat un rol important în dezvoltarea geomorfologiei, însă aceasta prezintă o serie de deficiențe, mai ales pentru că prezintă dezvoltarea reliefului în cicluri închise și izolează acțiunea factorilor endogeni de a celor exogeni. Mai mult, noțiunile de tinerețe, maturitate și bătrânețe au doar o valoare relativă, neputând să caracterizeze vârsta reală a reliefului.

Cel mai cunoscut critic al acestei teorii este Richard Chorley.

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.