Cima di Piano Cavallo - Bric Cornia

arie protejată din Italia
cima di Piano Cavallo - Bric Cornia
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Poziția Provincia Imperia
Italia
Coordonate44°06′47″N 7°47′37″E ({{PAGENAME}}) / 44.1131°N 7.7936°E
Suprafață4.486 ha  Modificați la Wikidata
Cod Natura 2000IT1313712  Modificați la Wikidata

Cima di Piano Cavallo - Bric Cornia este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 4.486 ha, integral pe uscat.

Localizare

modificare

Centrul sitului Cima di Piano Cavallo - Bric Cornia este situat la coordonatele 44°06′47″N 7°47′37″E / 44.1131°N 7.7936°E ({{PAGENAME}}).

Înființare

modificare

Situl Cima di Piano Cavallo - Bric Cornia a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 1 specie de plante și 71 de specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în iunie 2015[1].[2][3]

Biodiversitate

modificare

Situată în ecoregiunea alpină, aria protejată conține 17 habitate naturale: Pajiști alpine și boreale, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Grohotișuri termofile și vest-mediteraneene, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Râuri de munte și vegetația erbacee de pe malurile acestora, Peșteri inaccesibile publicului, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Pajiști alpine și subalpine calcaroase, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Păduri alpine de Larix decidua și/sau Pinus cembra, Râuri de munte și vegetația lor lemnoasă cu Salix elaeagnos.[3]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]

  • plante (1): Gentiana ligustica
  • păsări (59): uliu porumbar (Accipiter gentilis), uliu păsărar (Accipiter nisus), pițigoi codat (Aegithalos caudatus), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), potârnichea de stâncă (Alectoris graeca saxatilis), fâsă de pădure (Anthus spinoletta), fâsă de pădure (Anthus trivialis), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), buha (Bubo bubo), șorecarul comun (Buteo buteo), Carduelis citrinella, cojoaica de pădure (Certhia familiaris), mierla de apă (Cinclus cinclus), șerpar (Circaetus gallicus), botgros (Coccothraustes coccothraustes), corb (Corvus corax), cioară neagră (Corvus corone), cuc (Cuculus canorus), pițigoi albastru (Cyanistes caeruleus), ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), presură de munte (Emberiza cia), presură de grădină (Emberiza hortulana), măcăleandru (Erithacus rubecula), șoim călător (Falco peregrinus), vânturel roșu (Falco tinnunculus), cinteză (Fringilla coelebs), gaiță (Garrulus glandarius), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), câneparul (Linaria cannabina), pițigoi moțat (Lophophanes cristatus), forfecuță gălbuie (Loxia curvirostra), ciocârlie de pădure (Lullula arborea), Lyrurus tetrix tetrix, mierlă de piatră (Monticola saxatilis), codobatură galbenă (Motacilla alba), codobatură de munte (Motacilla cinerea), pietrar sur (Oenanthe oenanthe), pițigoi mare (Parus major), pițigoi de brădet (Periparus ater), viespar (Pernis apivorus), codroș de munte (Phoenicurus ochruros), pitulice de munte (Phylloscopus bonelli), pitulice de munte (Phylloscopus collybita), ciocănitoarea verde (Picus viridis), pițigoi de munte (Poecile montanus), Pyrrhocorax pyrrhocorax, mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), mărăcinar (Saxicola rubetra), huhurez mic (Strix aluco), silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), Tachymarptis melba, fluturașul de stâncă (Tichodroma muraria), pănțărușul (Troglodytes troglodytes), mierlă (Turdus merula), sturz-cântător (Turdus philomelos), sturz (Turdus pilaris), mierlă gulerată (Turdus torquatus), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus)
  • amfibieni (1): Speleomantes strinatii
  • mamifere (6): liliac cârn (Barbastella barbastellus), lupul (Canis lupus), liliac cărămiziu (Myotis emarginatus), liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros)
  • nevertebrate (1): Euplagia quadripunctaria
  • pești (4): Barbus plebejus, zglăvoacă (Cottus gobio), Salmo marmoratus, Telestes muticellus

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 64 de specii de plante, 1 specie de păsări, 3 specii de amfibieni, 10 specii de mamifere, 25 de specii de nevertebrate, 4 specii de reptile.[2]

  1. ^ a b DM 24/06/2015 - G.U. 165 del 18-07-2015
  2. ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Cima di Piano Cavallo - Bric Cornia”. Accesat în . 
  3. ^ a b „Cima di Piano Cavallo - Bric Cornia”. biodiversity.europa.eu. Accesat în . 

Vezi și

modificare