Ciocârlie de pădure

(Redirecționat de la Ciocârlia de pădure)

Ciocârlia de pădure (Lullula arborea) este o pasăre cântătoare mică din familia Alaudidae. Se găsește în cea mai mare parte a Europei, Orientul Mijlociu, vestul Asiei și munții din nordul Africii. Cuibărește în păduri rare, preferând pinul, pe sol nisipos, dar și în pădurile de foioase cu poieni și în crânguri.

Ciocârlie de pădure
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Aves
Ordin: Passeriformes
Familie: Alaudidae
Gen: Lullula
Specie: L. arborea
Nume binomial
Lullula arborea
(Linnaeus, 1758)
Subspecii

Vezi text

Arealul L. arborea     Reproducere      Rezident      În trecere      Non-reproducere
Sinonime
  • Alauda arborea Linnaeus, 1758

Taxonomie și sistematică

modificare

Ciocârlia de pădure a fost descrisă de naturalistul suedez Carl Linnaeus în 1758 în cea de-a zecea ediție a Systema Naturae și a primit numele binomial Alauda arborea.[2] Acest nume binomial este identic cu numele latin folosit în 1676 de ornitologul englez Francis Willughby în lucrarea sa Ornithologiae libri tres.[3] Ciocârlia de pădure este acum plasată în genul Lullula care a fost introdus de naturalistul german Johann Jakob Kaup în 1829.[4] Numele actual al genului este onomatopeic, din francezul „Lulu”, numele dat păsării de Buffon. Numele francez, Alouette lulu, și numele științific, Lullula arborea, sunt derivate din sunetul cântecului său.[5] Numele specific arborea derivă din latinescul arbor, arboris, „copac”.[6]

Subspecii

modificare

Sunt două subspecii de ciocârlie de pădure:[7]

  • Ciocârlia de pădure nordică (L. a. arborea) - (Linnaeus, 1758): se găsește din nordul, vestul și centrul Europei până în vestul Rusiei și Ucrainei
  • Ciocârlia de pădure sudică (L. a. pallida) - (Zarudny, 1902): se găsește din sudul Europei și nord-vestul Africii prin Orientul Mijlociu până în Iran și Turkmenistan, Crimeea și Caucaz.

Descriere

modificare
 
Lullula arborea

Este o ciocârlie de talie mică, cu lungimea de 13,5 până la 15 cm, puțin mai mică decât ciocârliile din genul Alauda,[8] Este maronie pe deasupra și albicioasă dedesubt, cu coadă scurtă. Coada are vârful alb, ceea ce o face să pară și mai scurtă, dar, spre deosebire de Alauda, părțile laterale ale cozii și marginea din spate a aripilor nu sunt tivite cu alb. Are o creastă destul de mică și de cele mai multe ori discretă.[5]

Ciocârlia de pădure are un cântec melodios, adesea descris onomatopeic ca lu-lu-lu-[9] sau, mai precis, ca "o serie lū-lū-lū-lū-lū-", toolooeet toolooeet toolooeet.[8]

În Europa, în 2004, populația de reproducere a ciocârliilor de pădure a fost estimată la 1,3 milioane până la 3,3 milioane de perechi reproducătoare. Europa reprezintă 75-94% din populația globală, adică între 4,15 milioane și 13,2 milioane de indivizi în aria sa mondială.[10] Ciocârlia a fost clasificată de Lista Roșie a speciilor amenințate a IUCN ca fiind puțin îngrijorătoare, ceea ce înseamnă că nu este în prezent amenințată cu dispariția.[1]

  1. ^ a b BirdLife International (). Lullula arborea. IUCN Red List of Threatened Species. 2019: e.T22717411A155597798. doi:10.2305/IUCN.UK.2017-1.RLTS.T22717411A155597798.en . Accesat în . 
  2. ^ Linnaeus, Carl (). Systema Naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în latină). 1 (ed. 10th). Holmiae:Laurentii Salvii. p. 166. 
  3. ^ Willughby, Francis (). Ornithologiae libri tres (în latină). London: John Martyn. p. 149. 
  4. ^ Kaup, Johann Jakob (). Skizzirte Entwickelungs-Geschichte und natürliches System der europäischen Thierwelt (în germană). Darmstadt: Carl Wilhelm Leske. p. 92. 
  5. ^ a b Campbell, Donald (). The Encyclopedia of British Birds. Bath: Paragon. p. 165. ISBN 9780752541594. 
  6. ^ Jobling, James A (). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. pp. 53, 232. ISBN 978-1-4081-2501-4. 
  7. ^ „IOC World Bird List 6.4”. IOC World Bird List Datasets. doi:10.14344/ioc.ml.6.4 . 
  8. ^ a b Černý, Walter (). A Field Guide in Colour to Birds. Tradus de Margot Schierlová. Illustrated by Karel Drchal. London: Octopus Books Limited. pp. 156–157. ISBN 070640405X. 
  9. ^ Harbard, Chris (). Songbirds: How to attract them and identify their songs. London: Quarto Publishing plc. p. 53. ISBN 9780862724597. 
  10. ^ BirdLife International. 2004. Birds in Europe: population estimates, trends and conservation status. BirdLife International, Cambridge, U.K.

Legături externe

modificare

  Materiale media legate de Lullula arborea la Wikimedia Commons