Clase de competiție în planorism
Planoare de competiție sunt o categorie de planoare care au fost concepute în scopul participării lor la competiții sportive aviatice. Pentru a încuraja dezvoltarea sportului aeronautic în planorism, au fost introduse clasele de competiție.
Aceste categorii sunt definite în capitolul 7 al documentului FAI „Sporting Code Section 3 - Gliding” [1]
Politica introducerii claselor de concurs este menită printre altele să promoveze echitatea în competiții, să asigure un mediu stabil producătorilor pentru a lua decizii de investiții și să atragă concurenți.
FAI Gliding Commission (IGC) este organismul sportiv care supraveghează sporturile aeriene la nivel internațional, astfel încât, în esență, în toate țările să fie urmate aceleași clase de competiție și definiții de clasă.
Clase de competiție FAI
modificareÎn prezent, de FAI sunt recunoscute șapte clase de planoare, care sunt legalizate pentru Campionatele Europene și Mondiale:
Clasa liberă
modificare- nu există restricții, cu excepția unei limite de greutate de 850 kg greutatea maximă la decolare;
Clasa standard
modificare- anvergura maxim de 15 m, greutate la decolare maxim 525 kg, dar fără clapete sau alte dispozitive de creștere a sustentației;
Clasa 15 metri
modificare- ca și clasa standard, dar sunt permise dispozitive pentru creșterea sustentației;
- de exemplu: Schleicher ASW 27, Schempp-Hirth Ventus.
-
ASW27b
-
Dg800
Clasa 18 metri
modificare- la fel ca clasa de 15 metri, dar greutatea la decolare 600 kg și anvergura până la 18 metri;
-
ASG 29
-
ASH 31
-
Discus
Clasa biplas
modificare- limitat la o anvergură maximă de 20 de metri;
- de exemplu: Duo Discus, Arcus, DG Flugzeugbau DG-1000.
Clasa club
modificare- permite multe planoare mai vechi într-un anumit interval de performanță, prin care diferențele de performanță sunt echilibrate de factori de handicap (în sport). Instalații pentru balastul de apă pot fi prezente, dar nu utilizate;
- exemple: Glasflügel Libelle, Standard Cirrus, LS1, Pilatus PC-11, Cobra 15.
Clasa 13,5 metri
modificare- clasă pentru nivel de începători, limitată la o lungime maximă de 13,5 m;
- exemple: PZL PW-5 (fostă clasă mondială, care permitea doar tipul PZL PW-5, acum este deschisă și pentru alte modele de 13,5 m).
Recordurile mondiale în planorism sunt clasificate de FAI în „subclasele” care nu corespund identic cu clasele de concurs de mai sus:
- DO – Clasa liberă, sunt permise performanțe care pot fi realizate cu orice planor. Performanțele aeronavelor din clasa liberă, de 18 metri și biloc sunt incluse în această subclasă.
- D15 – Clasa 15 meteri, Sunt permise performanțele care se realizează cu planoare cu o anvergură a aripilor mai mică sau egală cu 15 metri.
- DW – Clasa mondială, sunt permise performanțele planorelor de clasă mondială.
- DU – Clasa ultraușoară, sunt permise performanțele planorelor cu greutate maximă de 220 kg.
Clse non FAI
modificareClasele de concurs care nu sunt recunoscute de FAI au existat în competițiile regionale sau naționale. Cele mai importante sunt:
- Clasa sport – o clasă cu un factor de handicap, care este similară ca și concept cu clasa club, dar permite mai multe planoare, de asemenea, cu voleți și anverguri care la 15 metri nu sunt limitate. Această categorie este adesea utilizată în competiții cu participanți prea puțini la clasele obișnuite.
- Clasa 1–26 – o clasă unitară cu tipul Schweizer SGS 1-26, foarte populară în SUA.
Referințe
modificare- ^ en FAI Sporting Secțiunea 3 – Planorism Arhivat în , la Wayback Machine.
Vezi și
modificareLegături externe
modificare- en Recorduri FAI (accesat: 20 octombrie 2020)
- en FAI Sporting Code Section 3: Gliding Arhivat în , la Wayback Machine. (accesat: 20 octombrie 2020)