Clorură de nitrozil

compus chimic
Clorură de nitrozil
Nume IUPACClorură de nitrozil
Clorură de nitrooil
Alte denumiriOxiclorură de azot
Identificare
Număr CAS2696-92-6
PubChem CID17601
Informații generale
Formulă chimicăNOCl
Aspectgaz gălbui
Masă molară65,459 g/mol
Proprietăți
Densitate2,872 mg/mL
Punct de topire−59,4 °C
Punct de fierbere−5,55 °C
T : Toxic
Toxic,
NFPA 704

0
3
1
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Clorura de nitrozil este un compus chimic cu formula NOCl. Este un gaz gălbui, cel mai adesea întâlnit ca și produs de descompunere al apei regale, un amestec de acid clorhidric concentrat și acid azotic concentrat. Este un electrofil și un agent oxidant puternic.

Structură

modificare

Molecula clorurii de nitrozil are o geometrie unghiulară, datorită perechii de electroni neparticipanți de la atomul central de azot. Între atomii de azot și oxigen există o legătură dublă (distanța = 1.16 Å) și între atomii de azot și clor o legătură sigma, simplă (distanța = 1.69 Å). Unghiul dintre legăturile O–N–Cl are valoarea 113°.[1]

Obținere

modificare

Poate fi produsă prin diferite metode:

HCl + NOHSO4H2SO4 + NOCl
  • Deshidratarea reversibilă a acidului azotos (sau nitros) în prezență de acid clorhidric, folosită în laborator:[3]
HNO2 + HCl → H2O + NOCl
Pd + HNO3 + 3 HCl → PdCl2 + 2 H2O + NOCl
  • NOCl se poate obține și direct prin combinarea clorului molecular cu oxid nitric; la temperaturi mai mari de 100 °C, reacția inversă este dominantă:
Cl2 + 2 NO → 2NOCl
N2 + O2 + Cl2 → 2 NOCl   2 NO + Cl2

Apa regală

modificare

NOCl se formează în principal în urma reacției dintre acidul clorhidric și acidul azotic la prepararea apei regale, conform următoarei ecuații:[4]

HNO3 + 3 HCl → Cl2 + 2 H2O + NOCl

În prezența acidului azotic, NOCl se oxidează rapid la dioxid de azot, NO2. Prezența NOCl în apa regală a fost descrisă de Edmund Davy în 1831.[5]

Proprietăți chimice

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. (). Inorganic Chemistry. San Diego: Academic Press. ISBN 0-12-352651-5. 
  2. ^ Ritz, Josef; Fuchs, Hugo; Kieczka, Heinz; Moran, William C. (). „Caprolactam”. Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry. Weinheim: Wiley-VCH. doi:10.1002/14356007.a05_031. 
  3. ^ Morton, J. R.; Wilcox, H. W. (). „Nitrosyl Chloride”. Inorganic Syntheses. 48: 52. doi:10.1002/9780470132357.ch16. 
  4. ^ Beckham, L. J.; Fessler, W. A.; Kise, M. A. (). „Nitrosyl Chloride”. Chemical Reviews. 48 (3): 319–396. doi:10.1021/cr60151a001. 
  5. ^ Edmund Davy (). „On a New Combination of Chlorine and Nitrous Gas. [Abstract]”. Abstracts of the Papers Printed in the Philosophical Transactions of the Royal Society of London,. JSTOR. 3: 27–29. JSTOR 110250.