Codul fiscal este cunoscut sub două înțelesuri: (1.) cod de identificare fiscală (CIF) sau cod unic de identificare (CUI) al persoanelor juridice sau persoanelor fizice autorizate, și (2.) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

(1.) Pe baza declarației de înregistrare fiscală, depusă potrivit art. 63 alin. (3) din Codul de Procedură Fiscală, organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală eliberează certificatul de înregistrare fiscală. În certificatul de înregistrare fiscală se înscrie obligatoriu codul de identificare fiscala. Persoanele juridice sau fizice înregistrate ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată au codul de identificare fiscală precedat de literele “RO”.

(2.) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este legea cadru pentru reglementarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale în România, care de la intrarea în vigoare, 1 ianuarie 2004, a suferit o serie de modificări și completări.

Impozitele și taxele reglementate prin Codul Fiscal sunt următoarele: a) impozitul pe profit; b) impozitul pe venit; c) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor; d) impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți; e) impozitul pe reprezentanțe; f) taxa pe valoarea adăugată; g) accizele; h) impozitele și taxele locale; i) impozitul pe construcții.

Contribuțiile sociale reglementate prin Codul Fiscal sunt următoarele: a) contribuțiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat; b) contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; c) contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; d) contribuțiile asigurărilor pentru șomaj datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj; e) contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat; f) contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, datorată de persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator potrivit art. 4 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu modificările ulterioare.

Legături externeModificare