Deschide meniul principal

Cojocul este un tip de haină de iarnă tradițională românească. Este produs dintr-o piele de oaie, cu lâna îndreptată spre interior, și de multe ori decorat cu broderii pe exterior.

Este o haină țărănească de iarnă, lungă, făcută din piele de oaie cu mițele înăuntru și și numită (după zone): dulamă, ghebe, ipingea, șubă, suman, zeghe.[1]

Este menționat și în legenda Babei Dochia.

Expresii și semnificațiiModificare

A a găsi ac de cojocul cuiva  = A găsi modalitatea de a îndrepta pe cineva /  A se răzbuna pe cineva.

A-și întoarce cojocul pe cealaltă parte (sau pe dos) = A-și schimba atitudinea, părerile pe neașteptate.

A nu căuta de ce e cojocul cuiva = A-i trata egal pe toți.

Iarnă cu șapte cojoace = Iarnă foarte grea.

A scutura (cuiva) cojocul = A-l bate.

A-și teme cojocul = a fi (prea) precaut, a evita cu prudență riscurile.

NoteModificare

Legături externeModificare