Colegiul electoral (Statele Unite ale Americii)

Colegiul electoral (engleză Electoral College) este un ansamblu de electori desemnați de fiecare din cele 50 de state componente ale uniunii (la care se adaugă 3 electori pentru districtul federal), care aleg în mod formal președintele și vicepreședinte Statelor Unite ale Americii.

Hartă a colegiului electoral indicând rezultatele alegerilor prezidențiale din 2008; senatorul Barack Obama (D-IL) a obținut „votul popular” în 28 de state și în Districtul Columbia (marcate cu albastru) pentru ca în final să acumuleze 365 de voturi electorale. Senatorul John McCain (R-AZ) a obținut „votul popular” în 22 de state (marcate cu roșu) pentru ca în final să acumuleze 173 de voturi electorale. Statul Nebraska și-a divizat votul electoral, astfel încât 4 voturi au fost atribuite senatorului McCain, iar 1 vot a fost atribuit senatorului Obama (care a câștigat votul celui de-al 3-lea district electoral statal).

Începând cu anul 1964, numărul total al electorilor din colegiul electoral al Statelor Unite este de 538 de electori pentru fiecare din alegerile prezidențiale ulterioare (inclusiv cele din 1964).^[1] Articolul 2, secțiunea 1, clauza a 2-a a constituției Statelor Unite ale Americii desemnează numărul de electori pe care fiecare stat al Uniunii trebuie să-l aibă și modul în care fiecare legislatură statală își poate alege proprii electori. Teritoriile Statelor Unite nu sunt reprezentate în colegiul electoral. Colegiul electoral este un exemplu de alegeri indirecte, în contradicție cu alegerile directe practicate de cetățenii Statelor Unite, așa cum sunt alegerile membrilor ambelor camere ale Congresului american.

Votanții din fiecare stat (și Districtul Columbia) aleg ca electorii să fie participanții constituțional autorizați în fiecare alegere prezidențială. În istoria timpurie a Statelor Unite, unele legi statale prevedeau ca acești electori să fie numiți de către legislaturile statale.

Electorii au libertatea de a vota pentru oricare dintre candidați, însă, în realitate, aceștia depun un jurământ prin care se obligă să-și acorde votul anumitor candidați, mai exact acelora care au câștigat majoritatea voturilor în circumscripția respectivă.^[2]^[3]

Cel de-al 12-lea amendament al constituției Statelor Unite ale Americii precizează că fiecare elector dispune de un singur vot pentru a desemna viitorul președinte, respectiv un vot pentru desemnarea vicepreședintelui. De asemenea, același amendament precizează cum președintele și vicepreședintele sunt aleși. De asemenea, cel de-al 23-lea amendament al constituției specifică, pe de altă parte, și câți electori sunt atribuiți Districtului Columbia.

Premise

Originea numelui

Deși constituția Statelor Unite face referire la „electori” (în engleză electors), denominalizarea „colegiu electoral” — sau oricare altă denominalizare — nu a fost niciodată utilizată pentru a desemna în mod colectiv electorii tuturor statelor. Abia la începutul secolului al XIX-lea, termenul „colegiului electoral” a început a fi folosit pentru desemnarea colectivă a tuturor electorilor selecționați în vederea acordării de voturi candidaților la președinție și vicepreședinție. Începând cu 1845, termenul de „colegiu electoral” apare în codul Statelor Unite, paragraful 3, secțiunea a 4-a, atât în titlul secțiunii cât și în corpul textului (ca college of electors).^[4]

Mecanisme ale colegiului electoral modern

Distribuția actuală a votului electoral

Următorul tabel afișează numărul de voturi electorale (VE) de care fiecare stat și Districtul Columbia va dispune în timpul alegerilor prezidențiale din 2012, 2016 și 2020:^[5] numerele din paranteză reprezintă numărul de voturi electorale pe care fiecare stat le-a câștigat (+) sau le-a pierdut (-) în urma redistribuirii ca urmare a recensământului din 2010.^[6]


Stat	VE	Stat	VE	Stat	VE	Stat	VE
Alabama	9	Indiana	11	Nebraska	5**	Carolina de Sud	9 (+1)
Alaska	3	Iowa	6 (-1)	Nevada	6 (+1)	Dakota de Sud	3
Arizona	11 (+1)	Kansas	6	New Hampshire	4	Tennessee	11
Arkansas	6	Kentucky	8	New Jersey	14 (-1)	Texas	38 (+4)
California	55	Louisiana	8 (-1)	New Mexico	5	Utah	6 (+1)
Colorado	9	Maine	4**	New York	29 (-2)	Vermont	3
Connecticut	7	Maryland	10	Carolina de Nord	15	Virginia	13
Delaware	3	Massachusetts	11 (-1)	Dakota de Nord	3	Washington	12 (+1)
Florida	29 (+2)	Michigan	16 (-1)	Ohio	18 (-2)	West Virginia	5
Georgia	16 (+1)	Minnesota	10	Oklahoma	7	Wisconsin	10
Hawaii	4	Mississippi	6	Oregon	7	Wyoming	3
Idaho	4	Missouri	10 (-1)	Pennsylvania	20 (-1)	Washington, D.C.*	3
Illinois	20 (-1)	Montana	3	Rhode Island	4	Total	538

* Deși nu este un stat, Washington, D.C. dispune de trei voturi electorale conform amendamentului douăzeci și trei din constituție.

** Electorii din Maine și Nebraska sunt distribuiți conform metodei districtului congresional.

(+) sau (-) reprezintă numărul de electori câștigați sau pierduți în comparație cu situația colegiului electoral din 2004 și 2008.

Numărul de electori corespunzător fiecărui stat pentru alegerile prezidențiale din 2004 și 2008. 12 electori au fost schimbați între 18 state, pe baza recensământului din 2010. Opt state au pierdut câte un elector, iar alte două state (New York și Ohio) au pierdut fiecare câte doi. Pe de altă parte, opt state au câștigat electori: șase dintre ele au primit câte unul, Florida a câștigat doi, în timp ce Texas a câștigat patru.

Vezi și

Note

^ Numărul total de electori este egal cu numărul total al membrilor votanți ai Congresului Statelor Unite (435 de reprezentanți și 100 de senatori) la care se adaugă trei electori ai Districtului Columbia.
^ Electorii nu sunt constrânși de niciuna din legile federale să onoreze jurământul depus; totuși, în majoritatea copleșitoare a cazurilor, ei votează pentru candidatul căruia i-au jurat credință de a-l promova. Multe state au legi specifice prin care să se asigure că electorii votează corect, adică pentru candidații pentru care trebuie să voteze, deși constituționalitatea unor astfel de legi nu a fost niciodată analizată cu atenție. Vedeți The Green Papers.
^ Acest proces a fost nominalizat până la punctul la care numele electorilor apar în documentele de votare doar în anumite state. Vedeți The Green Papers.
^ Colegiul electoral pe site-ul Arhivelor Naționale
^ „Distribuția în cadrul Camerei Reprezentațiilor a Statelor Unite bazată pe recensământul din 2010” (PDF). Washington, D.C.: Biroul Recensământului Statelor Unite ale Americii. 21 decembrie 2010. Accesat în 21 decembrie 2010. Numărul de voturi electorale corespunzător fiecărui stat este egal cu cel al reprezentării în congres (numărul său de reprezentanți plus cei doi senatori).
^ „Recensământul din 2010: populația statală și distribuția voturilor electorale, precum și a reprezentanților”. thegreenpapers.com.

Legături externe

en Întrebări frecvente despre colegiul electoral
en Documente istorice vizavi de colegiul electoral
en Colecția A New Nation Votes: American Election Returns 1787-1825 Arhivat în 2 februarie 2011, la Wayback Machine.
en FiveThirtyEight: proiecțiile electorale bine făcute
en 270 to win
en Winning The Electoral College. FOXNews.
en Calculatorul hărții electorale
en PredictNovember.com Arhivat în 4 martie 2012, la Wayback Machine.
en H.J.RES.4^{[nefuncțională]} — amendament constituțional propus care prevede înlocuirea colegiului electoral cu votul popular direct în cadrul alegerilor pentru președinte și vicepreședinte
en The Green Papers: o descriere detaliată a reformelor propuse
„The Electoral College: How It Works in Contemporary Presidential Elections” (în engleză). Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii.
en Oficiul Registrului Federal
en Sesiunea comună a celui de-al 111-lea Congres în vederea certificării numărătorii voturilor din colegiul electoral Arhivat în 25 iulie 2011, la Wayback Machine.. 9 ianuarie 2009 (video de la C-Span).
en Capitolul introductiv Arhivat în 20 ianuarie 2013, la Wayback Machine. al documentului Electoral College Reform: Challenges and Possibilities

[1] Numărul total de electori este egal cu numărul total al membrilor votanți ai Congresului Statelor Unite (435 de reprezentanți și 100 de senatori) la care se adaugă trei electori ai Districtului Columbia.

[2] Electorii nu sunt constrânși de niciuna din legile federale să onoreze jurământul depus; totuși, în majoritatea copleșitoare a cazurilor, ei votează pentru candidatul căruia i-au jurat credință de a-l promova. Multe state au legi specifice prin care să se asigure că electorii votează corect, adică pentru candidații pentru care trebuie să voteze, deși constituționalitatea unor astfel de legi nu a fost niciodată analizată cu atenție. Vedeți The Green Papers.

[3] Acest proces a fost nominalizat până la punctul la care numele electorilor apar în documentele de votare doar în anumite state. Vedeți The Green Papers.

[4] Colegiul electoral pe site-ul Arhivelor Naționale

[2010census01-5] „Distribuția în cadrul Camerei Reprezentațiilor a Statelor Unite bazată pe recensământul din 2010” (PDF). Washington, D.C.: Biroul Recensământului Statelor Unite ale Americii. 21 decembrie 2010. Accesat în 21 decembrie 2010. Numărul de voturi electorale corespunzător fiecărui stat este egal cu cel al reprezentării în congres (numărul său de reprezentanți plus cei doi senatori).

[6] „Recensământul din 2010: populația statală și distribuția voturilor electorale, precum și a reprezentanților”. thegreenpapers.com.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]