Combustie spontană

Nu confundați cu Combustie umană spontană.

Combustia spontană este un tip de combustie în care o substanță emită căldură suficientă în interiorul ei astfel încât aceasta se poate auto-aprinde fără să necesite o sursă exterioară de căldură. Producerea internă de căldură are loc de obicei prin procese lente de oxidare.^[1] Temperatura cea mai mică la care poate să aibă loc aprinderea substanței se numește temperatură de autoaprindere.^[2]

Vezi și

Temperatură de autoaprindere

Referințe

^ Dicționar de chimie John Daintith, traducere de Mihaela Rudeanu și Lia Cojocaru; ediția a VI-a, Editura All, 2010, București; pag. 122, ISBN 978-973-684-725-7
^ Babrauskas, Vytenis (2003). Ignition Handbook. Boston: Society of Fire Protection Engineers. p. 369. ISBN 978-0-9728111-3-2.

[Dicț-1] Dicționar de chimie John Daintith, traducere de Mihaela Rudeanu și Lia Cojocaru; ediția a VI-a, Editura All, 2010, București; pag. 122, ISBN 978-973-684-725-7

[2] Babrauskas, Vytenis (2003). Ignition Handbook. Boston: Society of Fire Protection Engineers. p. 369. ISBN 978-0-9728111-3-2.

[1]

[2]