Wikipedia

Războiul Civil din Sudanul de Sud

(Redirecționat de la Conflictul intern din Sudanul de Sud (2013-prezent))
Războiul Civil din Sudanul de Sud
Parte a Violențelor interetnice din Sudanul de Sud

Harta Sudanului de Sud
Informații generale
Perioadă  (2013-12-14)–  (2020-02-22)
LocSudanul de Sud
7°N 30°E ({{PAGENAME}}) / 7°N 30°E
RezultatArmistițiu
  • Rebelii ocupă Bor,[1], iar trupele guvernamentale îl recapturează cinci zile mai târziu[2]
  • Rebelii cuceresc unele câmpuri petroliere ale Sudanului de Sud[3]
  • Rebelii ocupă Bentiu[4][5]
  • Rebelii ocupă Malakal,[6][7], dar trupele guvernamentale îl recapturează patru zile mai târziu[8][9]
  • Armata Albă Nuer ocupă Mayom[10]
  • Rebelii ocupă din nou Bor[11]
  • Trupele guvernamentale recapturează Bentiu[12]
  • Trupele guvernamentale, sprijinite de armata ugandeză, recapturează Bor[13]
  • Trupele guvernamentale recâștigă controlul orașului Malakal[14]
Beligeranți
Sudanul de Sud Guvernul Sudanului de Sud
  • APES
    (etnici Dinka)
    • Uganda Armata Populară Ugandeză
    Sprijin:
    Sudan Sudan[15]    		Rebelii
    Conducători
    Sudanul de Sud Președintele Salva Kiir
    Sudanul de Sud Vicepreședintele James Wani Igga
    Sudanul de Sud Ministrul Apărării Kuol Manyang Juuk
    Uganda Președintele Yoweri Museveni
    Uganda Ministrul Apărării Katumba Wamala    		Sudanul de Sud Riek Machar[17][18]
    Sudanul de Sud Pagan Amum
    Sudanul de Sud Peter Adwok
    Sudanul de Sud Mabior Garang
    Sudanul de Sud Rebecca Garang
    Peter Gadet
    Efective
    -rebelii: 4.000–7.000[19] în Bor (cifre guvernamentale)
    -Armata Albă Nuer: 25.000[10][16][20]
    -minim 10.000 dezertori din APES[21]
    Pierderi
    2 militari indieni din trupele de menținere a păcii UNMISS,[22] un militar UNMISS și patru militari americani răniți[23]
    Modifică date / text Consultați documentația formatului

    Războiul Civil din Sudanul de Sud[27][28][29]) a început pe 14 decembrie 2013, când o facțiune a Armatei de Eliberare a Poporului din Sudan a început o revoltă în Sudanul de Sud. Președintele Salva Kiir a numit-o tentativă de lovitură de stat și a anunțat următoarea zi că a fost înăbușită. Dimpotrivă, conflictul a erupt din nou pe 16 decembrie și s-a extins mai departe de capitală, Juba, în regiunea Jonglei, care este predispusă instabilităților inter-etnice, în mare parte de-a lungul limitelor etnice. Peste 1.000 de persoane au fost ucise[4] iar alte 800 au fost rănite,[30] conform relatărilor. Kiir l-a acuzat pe fostul vice-președinte Riek Machar că ar fi instigat „lovitura de stat”, dar Machar a negat că ar cunoaște ceva și l-a acuzat, la rându-i, pe Kiir de jocuri politice. Bor a fost capturat de Armata de Eliberare a Sudanului de Sud pe 19 decembrie. În aceeași zi, un complex al ONU a fost luat cu asalt în Akobo, Jonglei, incident soldat cu decesele a doi soldați indieni ai misiunii ONU de menținere a păcii (UNMISS).[31]

    Conflictul din Sudanul de Sud a strămutat mai mult de 3,9 milioane de persoane, iar Uganda singură găzduiește mai mult de un milion de refugiați din Sudanul de Sud – majoritatea dintre ei femei și copii.  

    Până în prezent, femeile strămutate au fost excluse din eforturile de a construi pacea - atât în Sudanul de Sud, cât și în taberele de refugiați în care polarizarea etnică și stereotipurile continuă să provoace conflicte.

    Cu toate acestea, experiențele lor înseamnă că pot și ar trebui să joace un rol important în consolidarea păcii. Alături de o rețea de organizații de bază pentru femei, noi pregătim în domeniul îngrijirii femeilor strămutate intern și refugiate pentru a analiza și rezolva conflictele și pentru a construi relații și rețele care să influențeze politica la nivel local, nivel național și național

    Context

    modificare

    Schismele din interiorul partidului de guvernământ al Sudanului de Sud, Mișcarea populară de eliberare Sudanului (în engleză Sudan People's Liberation Movement, SPLM), au îndreptat cursul celui de-Al doilea Război Civil Sudanez și a continuat să aibă impact asupra politicului din noul stat.[32]

    De la independență, violențele interetnice au avut loc în mod obișnuit, în special în regiunea Jonglei.[33] Funcțiile guvernamentale superioare au fost distribuite liderilor armatelor opozante guvernului, anterior independenței Sudanului de Sud.

    Președintele își consolidează puterea

    modificare

    În urma propagării în Juba a zvonurilor despre planificarea unei lovituri de stat, la sfârșitul anului 2012, președintele Sudanului de Sud Salva Kiir a restructurat conducerea guvernului, al partidului de guvernământ și al armatei, într-o mișcare fără precedent.[34]

    În ianuarie 2013, Kiir l-a înlocuit pe inspectorul general al Serviciului de Poliție Național cu un locotenent din armată, și a destituit alți șase subsecretari de stat și 29 de generali maiori din rândul armatei. [34] În februarie 2013 Kiir a ordonat pensionarea a încă 117 de generali de armată [35] dar, această mișcare a fost percepută cu îngrijorare, ca fiind o .[32] Kiir a susținut că opozanții săi ar fi încercat să reia discordanțele care au provocat luptele interne din anii 1990.[36]

    În iulie 2013 Kiir l-a destituit pe Vice-președeintele Riek Machar, fost lider al revoltei din Nasir, împreună cu tot guvernulul său. Kiir l-a suspendat pe secretarul general al SPLM, Pagan Amum Okech și i-a interzis părăsirea capitalei și contactul cu media.[37]Decretele provocat temeri de tulburări politice, Machar susținând că mișcarea lui Kiir a fost un pas înspre dictatură și a anunțat că va provoca pe Kiir în alegerile prezidențiale din 2015.[33][38] Machar a declarat că dacă țara vrea să fie unită, nu se poate tolera „conducerea unui singur om” (en: "one man's rule")[39]

    Kiir a desființat toate organinele superioare ala partidului SPLM, inclusiv biroul său politic, Convenția Națională și Consiliul Național în noiembrie 2013. A citat deficiențe și expirarea mandatelor pentru acțiunea sa.[40]

    Deși Machar și Kiir sunt amândoi membri ai SPLM, ei provin din triburi distincte, cu o istorie de conflict. Kiir este un etnic Dinka, în timp ce Machar este un etnic Nuer.[39] Unii observatori resping explicațiile etno-tribale ale conflictului ca fiind prea simplificate.[41]

    Desfășurarea conflictului

    modificare

    Revolta inițială

    modificare

    Violența este larg răspândită, ajungând la aproape fiecare stat din țară. Maginalizarea diferitelor grupuri, rivalitățile etnice și guvernarea slabă sunt factori care continuă să conducă la conflicte, iar dezinformarea despre atacurile motivate etnic și contraatacurile consolidează neîncrederea.

    Reluarea luptei

    modificare

    Cădearea orașului Bor

    modificare

    Cădearea orașului Bentiu

    modificare

    Evacuarea cetățenilor străini

    modificare

    Escaladarea conflictului

    modificare

    Masacre de civili

    modificare

    Victime

    modificare

    Armistițiu

    modificare

    Vezi și

    modificare

    Note

    modificare
    1. ^ „South Sudan rebels seize key town of Bor: army”. The Daily Star. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    2. ^ „South Sudan president says government troops retake key town”. The Daily Star. . Accesat în . 
    3. ^ „U.S. military aircraft hit in South Sudan”. The Daily Star. . Accesat în . 
    4. ^ a b „S Sudan loses control of key oil-rich city”. Al Jazeera English. Accesat în . 
    5. ^ „South Sudanese government loses key oil capital”. Press TV. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    6. ^ „South Sudan rebels, Juba claim Malakal control”. Press TV. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    7. ^ „South Sudan's Kiir wins regional backing, rebels driven from town”. Yahoo News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    8. ^ „S. Sudan's Kiir gets regional backing, army says wins back oil town”. The Daily Star. . Accesat în . 
    9. ^ „South Sudan's Kiir wins regional backing, rebels driven from town”. Trust. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    10. ^ a b „South Sudan forces battle "White Army"”. The Daily Star. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    11. ^ „South Sudan rebels seize key town of Bor”. World Bulletin. . Accesat în . 
    12. ^ Waakhe Simon Wudu (). „S. Sudan army says wins back oil-producing state's capital”. The Daily Star. Arhivat din original la . Accesat în . 
    13. ^ „Key South Sudan town of Bor recaptured from rebels”. BBC. . Accesat în . 
    14. ^ „South Sudan army reclaims control of key oil town of Malakal”. The Daily Star. . Accesat în . 
    15. ^ Al Jazeera, Sudan and S Sudan agree to protect oilfields (în engleză), www.aljazeera.com 
    16. ^ a b „South Sudan: 'White Army' militia marches to fight”. USA Today. . Accesat în . 
    17. ^ Thomson Reuters Foundation. „South Sudan rebel leader sets out conditions for talks”. Trust.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
    18. ^ Daniel Howden in Juba. „South Sudan: the state that fell apart in a week”. The Guardian. Accesat în . 
    19. ^ „UPDATE 1-South Sudan army advances on rebel towns before peace talks”. Reuters. . Accesat în . 
    20. ^ „25,000 rebels march on strategic South Sudan town”. Press TV. 29 December. Arhivat din original la 2014-10-06. Accesat în 21 ianuarie 2014.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
    21. ^ „South Sudan's army advances on rebels in Bentiu and Bor”. BBC. . Accesat în . 
    22. ^ „Indian peacekeepers prevented more casualties in S Sudan: UN official”. Zee News. . Accesat în . 
    23. ^ „U.S. Marines poised to enter South Sudan”. CNN. Accesat în . 
    24. ^ „New Estimate Sharply Raises Death Toll in South Sudan”. nytimes.com. . Accesat în . 
    25. ^ „Four hurt as gunfire hits US military plane sent to evacuate Americans from South Sudan”. Worldnews.nbcnews.com. . 
    26. ^ „Crisis in South Sudan”. Trust. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    27. ^ „The descent into civil war”. economist.com. . Accesat în . 
    28. ^ „UN: War crimes happening in South Sudan”. Al Jazeera. . Accesat în . 
    29. ^ Blair, David (). „South Sudan army recaptures key state capital”. The Telegraph. Accesat în . 
    30. ^ „Four hurt as gunfire hits US military plane sent to evacuate Americans from South Sudan”. Worldnews.nbcnews.com. Accesat în . 
    31. ^ 21 December 2013 (). „South Sudan: Attack On UN's Akobo Base Killed 30 Civilians, Says Foreign Minister”. allAfrica.com. Accesat în . 
    32. ^ a b Musaazi Namiti (). „Analysis: Struggle for power in South Sudan”. Al Jazeera. Accesat în . 
    33. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite aljaz2
    34. ^ a b „Kiir appoints new head of South Sudan police”. Sudan Tribune. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    35. ^ „South Sudan president retires over 100 army generals”. Arab News. Agence France Press. . Accesat în . 
    36. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite aljaz18dec
    37. ^ Hannah McNeish (). „South Sudan teeters on the brink”. Accesat în . 
    38. ^ „South Sudan gripped by power struggle”. Al Jazeera. . Accesat în . 
    39. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite aljaz1
    40. ^ „S. Sudan's SPLM confirms dissolution of all structures”. Sudan Tribune. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    41. ^ Abdi Ismail Samatar. „Central Africa crisis: Cherchez La France”. Al Jazeera English. Accesat în . 
    Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Războiul_Civil_din_Sudanul_de_Sud&oldid=16329086