Constance de Arles

a treia soție a regelui Robert al II-lea al Franței
(Redirecționat de la Constanța de Arles)
Constance de Arles
Date personale
Născutăc. 986
Arles, Franța
Decedată28 iulie 1032
Melun, Franța
ÎnmormântatăBiserica Saint Denis, Paris, Franța
PărințiWilliam I de Provence
Adelaide-Blanche de Anjou
Frați și suroriErmengarde, Countess of Auvergne[*][[Ermengarde, Countess of Auvergne ((est. 950 - 1017))|​]]
William III, Count of Toulouse[*][[William III, Count of Toulouse (Count of Toulouse)|​]]
William II of Provence[*][[William II of Provence (Count of Provence)|​]]
Pons de Gévaudan[*][[Pons de Gévaudan (967 - uncertain 1016)|​]]
Étienne de Gévaudan[*][[Étienne de Gévaudan |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuRobert al II-lea al Franței
CopiiHugh Magnus al Franței
Henric I al Franței
Adela a Franței, Contesă de Flandra
Robert I, Duce de Burgundia
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieregină consoartă Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteFranceza veche Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriregină
Familie nobiliarăCasa de Capet
Regină consort a Franței
Domnie1001–1031

Constance de Arles (c. 986 - 28 iulie1032), cunoscută, de asemenea, drept Constance de Provence, a fost a treia soție a regelui Robert al II-lea al Franței.

Biografie

modificare

Născută în ca. 986[1] Constance a fost fiica lui William I, Conte de Provence și al Adelaide-Blanche de Anjou, fiica lui Fulk al II-lea de Anjou.[2] Ea a fost sora vitregă a contelui William al II-lea de Provence.[2]

Constance s-a căsătorit cu regele Robert după divorțul acestuia de cea de-a doua soție Bertha de Burgundy.[3] Căsătoria a fost furtunoasă; familia Berthei s-a opus căsătoriei, iar Constance a fost disprețuită la curte pentru rudele și obiceiurile ei importate din Provence. Prietenul lui Robert, Hugh de Beauvais, a încercat să-l convingă pe rege să o repudieze în 1007. Posibil ca la cererea ei, doisprezece cavaleri rude ale ei l-au ucis pe Beauvais.[4]

În 1010 Robert a plecat la Roma, urmat de fosta lui soție Bertha, pentru a solicita permisiunea de a divorța de Constance și de a se recăsători cu Bertha. Papa Sergiu al IV-lea nu a permis o căsătorie consanguină, care a fost condamnată în mod oficial de către Papa Grigore al V-lea. Cererea a fost respinsă. După întoarcerea sa, în conformitate cu o sursă, Robert "și-a iubit soția și mai mult".[5]

La îndemnul lui Constance, fiul ei cel mare Hugh Magnus a fost încoronat co-rege alături de tatăl său în 1017.[6] Dar mai târziu Hugh a cerut părinților săi să împartă puterea cu el și s-a răzvrătit împotriva tatălui său în 1025. Când a aflat de revolta fiului ei Constance a fost furiosă pe el și l-a certat la fiecare pas. La un moment dat Hugh s-a împăcat cu părinții săi, dar la scurt timp după aceea a murit, în jurul vârstei de optsprezece ani. [7]

Robert și Constance s-au certat care dintre fiii lor ar trebui să moștenească tronul; Robert l-a favorizat pe cel de-al doilea fiu al lor, Henric, în timp ce Constance l-a favorizat pe cel de-al treilea fiu al lor, Robert.[7] În ciuda protestelor mamei lui și a câtorva susținători ai ei episcopi, Henric a fost încoronat în 1027.[8]

Constance și-a încurajat fii să se revolte, iar ei au început să atace și să jefuiască orașe și castele aparținând tatălui lor. Robert a atacat Burgundia, ducatul care îi fusese promis dar pe care nu l-a primit niciodată și Henric a confiscat Dreux. Regele Robert fost de acord cu cererile lor și s-a făcut pacea care a durat până la moartea regelui.

Regele Robert a murit la 20 iulie 1031.[9] Curând după aceea Constance s-a certat cu toți fii ei. Ea a confiscat zestrea ei care a constat în teritorii și a refuzat să le predea. Henric a fugit în Normandia, unde a primit ajutor, arme și soldați de la fratele său, Robert. El a revenit să o asedieze pe mama sa la Poissy, dar Constance a scăpat și a plecat la Pontoise. Ea s-a predat doar atunci când Henric a început asediul și a jurat să sacrifice toți locuitorii.

Constance a murit la 28 iulie 1032[2] și a fost înmormântată lângă soțul ei la biserica Saint-Denis din Paris.[10]

  1. ^ Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II (Marburg, Germany: J. A. Stargardt, 1984), Tafel 11
  2. ^ a b c Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II (Marburg, Germany: J. A. Stargardt, 1984), Tafel 187
  3. ^ Constance Bouchard, Those of My Blood: Creating Noble Families in Medieval Francia (Philadelphia: University of Pennsylvania Press, 2001), p. 47
  4. ^ Penelope Ann Adair, Constance of Arles: A study in Duty and Frustration', Capetian Women, ed. Kathleen Nolan (New York;, Palgrave Macmillan, 2003), p. 13
  5. ^ Penelope Ann Adair, Constance of Arles: A study in Duty and Frustration', Capetian Women, ed. Kathleen Nolan (New York;, Palgrave Macmillan, 2003), pp. 13-14
  6. ^ Penelope Ann Adair, Constance of Arles: A study in Duty and Frustration', Capetian Women, ed. Kathleen Nolan (New York;, Palgrave Macmillan, 2003), p. 16
  7. ^ a b Penelope Ann Adair, Constance of Arles: A study in Duty and Frustration', Capetian Women, ed. Kathleen Nolan (New York;, Palgrave Macmillan, 2003), p. 18
  8. ^ Penelope Ann Adair, Constance of Arles: A study in Duty and Frustration', Capetian Women, ed. Kathleen Nolan (New York;, Palgrave Macmillan, 2003), p. 19
  9. ^ Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band I (Marburg, Germany: J. A. Stargardt, 1980), Tafel 57
  10. ^ Georgia Sommers Wright, 'A Royal Tomb Program in the Reign of St. Louis', The Art Bulletin, Vol. 56, No. 2 (Jun., 1974), p. 225