Constantă de disociere

În chimie, biochimie și farmacologie, constanta de disociere (notată ) este un tip specific de constantă de echilibru care indică tendința unei specii chimice de a se desface (disocia) în mod reversibil în componente mai mici. Exemple ar fi disocierea complecșilor coordinativi în moleculele componente sau disocierea sărurilor în ionii componenți.[1]

Formulare

modificare

Pentru o reacție generală de forma:

 

în care un complex   disociază în x subunități A și y subunități B, constanta de disociere se definește astfel:

 

unde [A], [B] și [AxBy] reprezintă concentrațiile de A, B și respectiv de complec AxBy.

Vezi și

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ Dicționar de chimie John Daintith, traducere de Mihaela Rudeanu și Lia Cojocaru; ediția a VI-a, Editura All, 2010, București; pag. 170, ISBN 978-973-684-725-7