Constantă de disociere
În chimie, biochimie și farmacologie, constanta de disociere (notată ) este un tip specific de constantă de echilibru care indică tendința unei specii chimice de a se desface (disocia) în mod reversibil în componente mai mici. Exemple ar fi disocierea complecșilor coordinativi în moleculele componente sau disocierea sărurilor în ionii componenți.[1]
Formulare
modificarePentru o reacție generală de forma:
în care un complex disociază în x subunități A și y subunități B, constanta de disociere se definește astfel:
unde [A], [B] și [AxBy] reprezintă concentrațiile de A, B și respectiv de complec AxBy.
Vezi și
modificareReferințe
modificare- ^ Dicționar de chimie John Daintith, traducere de Mihaela Rudeanu și Lia Cojocaru; ediția a VI-a, Editura All, 2010, București; pag. 170, ISBN 978-973-684-725-7