Constantin Costa-Foru
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
| Constantin Costa-Foru | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  |
| Decedat | (78 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | jurnalist activist pentru drepturile omului avocat |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma mater | collège Sainte-Barbe[*] |
Modifică date / text  | |
Constantin Gheorghe Costa-Foru (n. 26 octombrie 1856, București – d. 15 august 1935) a fost un jurnalist român, avocat și activist pentru drepturile omului.
Biografie
modificareConstantin Gheorghe Costa-Foru s-a născut în București, la 26 octombrie 1856. Tatăl său, Gheorghe Costa-Foru (1820-1876), a fost un politician de succes, de două ori ministru, și primul rector al Universității din București. Familia a avut origini aromâne, fiind originar din orașul Larissa, în Tesalia. În 1740 s-au stabilit în București, unde au acumulat avere considerabilă, construind un conac în Popești-Leordeni și o reședință de vară în Berca.
Costa-Foru a studiat la Heidelberg, apoi la Colegiul „Sainte-Barbe” din Paris, și în jurul anului 1872 în Dresda. După terminarea studiilor s-a întors la Paris, unde s-a căsătorit cu Maria Ion Paspatti (1872-1935) pe 26 iunie 1893. Cuplul a avut 10 copii.
Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României.
Constantin Costa-Foru a fost un susținător vocal al drepturilor omului, și a acuzat antisemitismul în perioada ce a urmat după Primul Război Mondial.
După ce a publicat broșura „La Roumanie et ses prisons", Adunarea generală extraordinară a Sindicatului Ziariștilor din București a hotărât excluderea sa din organizație, considerând incompatibilă situația de membru în Sindicat a dlui C. Costa-Foru, cu aceea de impresar a tuturor acestor defăimători ai țării și agenți ai intereselor vrăjmașe și de autor al broșurei calominoase la adresa țării, servind de bază tuturor campaniilor calominoase împotriva Statului român.[1]
În 1929 el a fost unul dintre fondatorii a Ligii Drepturilor Omului, lucrând în calitate de secretar al Ligii.
În memoria sa și a tatălui său, două străzi din Bucuresti sunt numite după numele lor.