Pentru un scriitor român, vedeți Constantin Mateescu (scriitor).
Constantin Mateescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Gornet-Cricov, România Modificați la Wikidata
Decedatsecolul al XXI-lea Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul Social Democrat Român  Modificați la Wikidata

Constantin Mateescu (n. , Gornet-Cricov, Prahova, România – d. secolul al XXI-lea) a fost un demnitar comunist român.[1]

Constantin Mateescu a studiat la școala industrială a Societății Petrolifere „Româno-Americană” (1933); Facultatea de Planificare Industrială, Institutul de Științe Economice „V. I. Lenin” din București (1959); Universitatea Serală de Marxism-Leninism (1962).

Constantin Mateescu a devenit membru al Partidului Comunist din decembrie 1944; secretar al Comitetului județean de partid Prahova (din martie 1947); secretar general la Ministerul Minelor și Petrolului (din aprilie 1948); adjunct al ministrului Minelor și Petrolului (22 aprilie 1949 – 5 august 1950); director general adjunct al „Sovrompetrol” (de la 5 august 1950); ministrul Minelor și Petrolului (13 martie – 6 aprilie 1951); ministrul Industriei Petrolifere și Industriei Cărbunelui (6 aprilie 1951 – 26 august 1952); ministrul Industriei Petrolului și Gazelor Naturale (26 august 1952 – 24 ianuarie 1953). A fost președinte (de la 5 martie 1953), economist (în martie 1961), președinte al Comisiei de revizie (în 1968) și prim-vicepreședinte al CENTROCOOP.[1]

A fost membru al Comitetului Central al P.M.R. (23 februarie 1948 - 28 decembrie 1955), apoi membru supleant al C.C. al P.M.R. (28 decembrie 1955 - 25 iunie 1960).[1]

Constantin Mateescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile (1948 - 1952), 1957 - 1961), (1961 - 1965), (1965 - 1969) și (1969 - 1975).

Decorații

modificare
  •   Ordinul „23 August” clasa a III-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[2]