Constantin Prisnea

Constantin Prisnea (n. 2 februarie 1914, Botoșani – d. 22 aprilie 1968, București)[1] a fost un demnitar comunist român absolvent al Facultății de Științe din Iași.

A fost adjunct la Ministerul Industriei (1948) și al Silviculturii (1949), ministru al Industriei Lemnului, Hârtiei și Celulozei (1951-1952) și al Agriculturii (1952-1953), prim-adjunct al ministrului Culturii din 1954, iar din anul 1959 devine adjunct al ministrului Învățământului și al Culturii. Ulterior, va fi vicepreședinte al Comitetului pentru Radiodifuziune și Televiziune. Constantin Prisnea a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1952 -1957.[2]

OpereModificare

  • După alungarea faraonilor, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1957;
  • Însemnări din țara nouă, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1959;
  • Țara vinurilor, București, Editura pentru literatură, 1963;
  • Călătorii, București, București, Editura pentru literatură, 1967;
  • Catedrala scufundată, București, Editura pentru literatură, 1968;
  • Mănăstirea Neamț, București, Meridiane, 1969.

DistincțiiModificare

În anul 1964 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I.[3]

NoteModificare