Constantin Trestioreanu
| Constantin Trestioreanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Trestioara, România |
| Decedat | (91 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | militar |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Gradul | general-maior |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Mondial |
Modifică date / text  | |
Constantin Trestioreanu (n. 18 iulie 1891, Trestioara, Buzău – d. 26 ianuarie 1983, București) a fost un militar (general de divizie) român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. Acuzat de crime de război, în anul 1945 Tribunalul Poporului din București l-a declarat criminal de război și l-a condamnat la moarte, degradare și pierderea drepturilor civice. Sentința i-a fost comutată la închisoare pe viață iar după un an, în 1956 a fost amnistiat și eliberat din închisoare.
Cariera modificare
A absolvit Școala de Ofițeri de artilerie în 1911.[2] A fost înaintat la gradul de colonel la 10 mai 1934 și la gradul de general de brigadă la 10 mai 1941.[2]
- 1935: Comandantul Regimentului 38 de artilerie.
- 1935 - 1939: Comandantul Regimentului 13 de artilerie.
- 1939: Șeful statului major al Corpului al II-lea de armată.
- 1939 - 1941: General de brigadă, comandantul Brigăzii a IX-a de artilerie.
- 1941: Comandant adjunct al Diviziei a X-a.
- 1941 - 1942: General de divizie, comandantul Corpului de artilerie.
- 1941 - 1942: Comandantul militar al Odesei.
- 1942 - 1943: Comandantul Diviziei a VII-a.
- 1943: Trecut în rezervă.
- 1943 - 1944: Rechemat la comanda Diviziei a X-a.
- 1944: Comandantul Corpului al II-lea.
- 1944: Arestat sub acuzarea de crime de război
- 1945: Tribunalul Poporului din București l-a declarat criminal de război și l-a condamnat la moarte, degradare și pierderea drepturilor civice. Sentința i-a fost comutată la închisoare pe viață.
- 1956: Amnistiat și eliberat din închisoare[3].
A fost arestat la 20 octombrie 1944 sub acuzarea de crime împotriva populației civile evreiești în 1941. Judecat și condamnat la moarte de Tribunalul Poporului, la 22 mai 1945, condamnarea la moarte i-a fost comutată la muncă silnică pe viață, iar pedeapsa de degradare și pierderea drepturilor (pensie, decorații, medalii și apanajele consecutive) a rămas în vigoare[4]. După o detenție de aproape un an în penitenciarele Dumbrăveni, Aiud, Craiova și Gherla, a fost eliberat la 25 aprilie 1956.
A încetat din viață la 26 ianuarie 1983, la București.
Decorații modificare
Ordinul „Steaua României” în gradul de ofițer (8 iunie 1940)[5]- „Ordinul național Steaua României” clasa a III-a, retras de Tribunalul Poporului la 22 mai 1945;
- „Ordinul Mihai Viteazul” clasa a III-a, retras de Tribunalul Poporului la 22 mai 1945;
- „Vulturul German” clasa a II-a.
Note modificare
- ^ a b Constantin Trestioreanu
- ^ a b Decretul Conducătorului Statului Român nr. 1.358 din 9 mai 1941 pentru înălțări în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.529.
- ^ en ***: Biography of Major-General Constantin Trestioreanu, [1][nefuncțională]
- ^ Păușan, Cristina: Justiția populară și criminalii de război, Arhivele totalitarismului, vol. 7, no. 1-2, pp. 150-165, 1999
- ^ Decretul Regal nr. 1.905 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Steaua României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.784.
Bibliografie modificare
- en Glantz D., House J.: When Titans clashed, University Press of Kansas, 1995.
- Pandea A., Ardeleanu E.: Românii în Crimeea, Ed. Militară, 1995.
- Rotaru, J., Moise, L.: Regimentul 13 Artilerie – un destin eroic, anexa 35, Ed. Paideia, Constanța, 1997.
- Rotaru J., Moise L., Zodan V., Oroian T.: Hitler, Antonescu, Caucazul și Crimeea, Ed. Paideia, Constanța, 1998.
- Dutu A., Dobre F., Loghin L.: Armata Română în al doilea război mondial (1941-1945) - Dictionar Enciclopedic, pp. 383–384, Ed. Enciclopedică, 1999.