Wikipedia

Cooperativa „Ozero”

Cooperativa „Ozero“ (în rusă О́зеро, „Lacul“; nume complet: дачный потребительский кооператив «Озеро», „Cooperativa de consum dacea «Ozero»“[1]) este o cooperativă de dacea asociată cu cercul de prieteni intimi ai lui Vladimir Putin. Cu timpul, Ozero a devenit mult mai mult decât o asociere pentru folosirea în comun a unei stațiuni pentru petrecerea timpului liber, dat fiind că membrii ei au avut cariere de excepție, iar construcțiile au ajuns să fie folosite rareori de către proprietarii lor, aceștia trăind în marea parte a timpului la Moscova.[2][3]

Istoric modificare

Cooperativa dacea Ozero a fost întemeiată la [4] de către Vladimir Smirnov (președinte), Vladimir Putin,[5][a] Vladimir Iakunin, Andrei Fursenko, Serghei Fursenko, Iuri Kovalciuk, Viktor Meacin și Nikolai Șamalov.[7]

Aceștia și-au pus în comun casele de vacanță dacea deținute în Soloviovka, raionul Priozersk din regiunea Leningrad, pe malul estic[b] al lacului Komsomolskoe[c], pe istmul Carelia, la 100 km în linie dreaptă în direcția NNV față de Sankt Petersburg, Rusia.[8][9]

După ce Vladimir Putin s-a întors de la postul său în cadrul KGB de la Dresda, la începutul anului 1990, la înființarea cooperativei Ozero a devenit membru al acesteia și a cumpărat proprietăți pe malul lacului Komsomolskoe. Dacea lui a ars în 1996, dar a fost reconstruită mai târziu în același an.[10] Mai mulți dintre prietenii și colegii săi aveau deja sau au cumpărat terenuri în zonă, și au construit apoi câteva case în împrejurime, cu scopul de a alcătui o gated community, o zonă rezidențială împrejmuită.[11] A fost deschis un cont bancar pentru această cooperativă, permițând depunerea și folosirea fondurilor de către toți titularii de cont, în conformitate cu legea rusă privind cooperativele.[12]

Până în 2012, membrii cooperativei Ozero ajunseseră în poziții de vârf în guvernul și în mediul de afaceri rus și au avut mare succes financiar. După ce Vladimir Putin a devenit președinte, aproape toți membrii au avut cariere de excepție.[13][14][15]

Membrii „Ozero“ modificare

Tabelul de mai jos indică presupusa avere netă sau remunerația anuală a membrilor cooperativei.[16][17][18]

Membru Ozero Proprietăți și funcții (situația din anul 2014) Presupusă avere sau remunerație anuală (situația din 2013)
Andrei Fursenko Centrul pentru Cercetare Strategică Nord-Vest, ministru al Educației și Științei al Federației Ruse (2004-2012), asistent al Președintelui Federației Ruse (2012–prezent), Consul onorific al Bangladesh-ului la Sankt Petersburg Necunoscută
Serghei Fursenko Filiala Lentransgaz a Gazprom, Gasprom Gas-Motor Fuel, președinte National Media Group, președinte al Uniunii de Fotbal a Rusiei (2010–2012) Necunoscută
Iuri Kovalciuk Banca „Rossiia“ și filialele sale (de exemplu, coproprietar al National Media Group), Centrul pentru Cercetare Strategică Nord-Vest, Consul onorific în Thailanda la Sankt Petersburg Avere netă de 1,4 miliarde USD
Viktor Meacin Fost director general al Băncii Rossiia (1995–1998, 1999–2004), CEO al companiei de investiții „Abros”, o filială a Băncii Rossiia (2004–prezent); această companie de investiții deține 51% din importanta societate de asigurări Sogaz din Rusia Necunoscută
Vladimir Putin Președintele Rusiei vezi avere personală
Nikolai Șamalov Șantierul naval Vîborg, Banca Rossiia, Gazprombank Avere netă de 500 milioane dolari
Vladimir Smirnov Tehsnabeksport (2002–prezent) Necunoscută
Vladimir Iakunin ministru adjunct al transporturilor (2000–prezent), președinte al Căilor Ferate Ruse (2005–2015) Salariu anual de 15 milioane USD

Securitate modificare

Se presupune că securitatea comunității dacea Ozero este asigurată de firma Rif-Security[d]. Rif-Security este controlată de presupusul șef al bandei Tambov, Vladimir Barsukov (Kumarin) și de către Vladimir Smirnov.[19][20]

Implicații politice modificare

Unii observatori sugerează că rădăcinile puterii lui Putin s-ar putea baza pe relațiile formate în cadrul Ozero.[21][e]

Tranzacțiile financiare ale cooperativei Ozero sunt necunoscute. Prin lege, oricare dintre membri ar putea să depună și să retragă fonduri pentru uz propriu. Karen Dawisha, directorul Centrului Havighurst pentru Studii Ruse și Post-Sovietice de la Universitatea din Miami, a concluzionat că „în Rusia, un acord de tip cooperativă este o altă modalitate prin care Putin poate evita să i se dea bani direct, bucurându-se în același timp de averea împărțită între coproprietari”.[22]

Putin. Corruption, un raport independent publicat de Partidul Libertății Poporului, de opoziție, se referă la presupusa corupție din cercul apropiaților lui Vladimir Putin și are un capitol despre Ozero.[23]

Note modificare

  1. ^ În 1997, Putin a folosit banii Trustului XX pentru a plăti o baie nouă în dacea lui cu două nivele, după un incendiu provocat de un defect electric în saună.[6]
  2. ^ Comunitatea închisă, delimitată de gard, se află între satul Torfeanoe (rusă Торфяное), așezarea rurală Melnikovskoe, în nordul lacului, și Soloviovka (rusă Соловьёвка) în Așezarea rurală Plodovskoe, la sud-est față de lac.
  3. ^ Înainte de 1948, lacul aparținea Finlandei, denumirea lui fiind în finlandeză Kiimajärvi.
  4. ^ Birourile Rif-Security (rusă Риф-Секьюрити) se află pe ulița Tambovskaia (rusă улица Тамбовская) din Sankt Petersburg.
  5. ^ După pierderea alegerilor în 1996 de către Anatoli Sobceak în fața lui Vladimir Iakovlev, un rival al lui Putin la primăria orașului Sankt Petersburg, Putin a găsit de lucru la Moscova și, în 1998, a devenit directorul FSB, Serviciul Federal de Securitate, astfel încât Ozero a crescut foarte mult ca importanță.

Referințe modificare

  1. ^ Daria Petrova, Timofei Șirokov (). „15 лет самому мутному «Озеру» в мире!” [„Cei 15 ani ai celui mai tulbure „lac“ din lume!“] (în rusă). Novaia Gazeta. Arhivat din original în . Accesat în . 
  2. ^ Burrows, Emma (). „Vladimir Putin's inner circle: Who's who?”. CNN (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Arsen Rstaki, Serghei Plujnikov, Serghei Ivanov (). „Кооператив "Озеро"” [Cooperativa „Lacul“] (în rusă). kompromat.ru. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Daria Petrova, Timofei Șirokov (). „15 лет самому мутному «Озеру» в мире!” [Cei 15 ani ai celui mai tulbure „lac“ din lume!] (în Russian). Novaya Gazeta. Arhivat din original în . Accesat în . 
  5. ^ Hill, Fiona; Gaddy, Clifford G. (). „How the 1980s Explains Vladimir Putin. The Ozero group.”. The Atlantic. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Никитинский, Леонид (Nikitinsky, Leonid) (). ДЕЛО ПУТИНА [The Putin Case]. Novaya Gazeta (în rusă). Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Shakirov, Mumin (). „Who was Mister Putin? An Interview with Boris Nemtsov”. Open Democracy. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Pribilovsky, Vladimir. „Origin of Putin's oligarchy” (în Russian). Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Felshtinsky, Yuri; Pribilovsky, Vladimir (). „Who is Mr. Putin? Operation "Naslednik"” (în Russian). Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Hill, Fiona; Gaddy, Clifford G. (). „How the 1980s Explains Vladimir Putin. The Ozero group.”. The Atlantic. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Ahmirova, Rimma (). „Zabor Putina” [Gardul lui Putin]. Sobesednik (în rusă). Moscova. Arhivat din original la . Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |newspaper= și |journal= (ajutor)
  12. ^ Dawisha, Karen (). Putin's Kleptocracy: Who Owns Russia?. Simon & Schuster. pp. 97, 98, 165, 338. ISBN 978-1-4767-9519-5. 
  13. ^ Pribilovsky, Vladimir. „Origin of Putin's oligarchy” (în Russian). Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ „Putin. Corruption. An independent white paper”. putin-itogi.ru. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Shuklin, Peter (). „Putin's inner circle: who got in a new list of US sanctions”. liga.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Akhmirova, Rimma (). „Zabor Putina” [Putin's Fence]. Sobesednik (în Russian). Moscow. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Dawisha, Karen (). Putin's Kleptocracy: Who Owns Russia?. Simon & Schuster. pp. 97, 98, 165, 338. ISBN 978-1-4767-9519-5. 
  18. ^ „Кто теперь живет на "даче Путина" в кооперативе "Озеро"” [Who now lives on "Putin's dacha" in the cooperative "Lake"]. Sobesednik (în Russian). Moscow. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Dawisha, Karen (). Putin's Kleptocracy: Who Owns Russia?. Simon & Schuster. pp. 97, 98, 165, 338. ISBN 978-1-4767-9519-5. 
  20. ^ „Putin. Corruption. An independent white paper”. putin-itogi.ru. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ Hill, Fiona; Gaddy, Clifford G. (). „How the 1980s Explains Vladimir Putin. The Ozero group.”. The Atlantic. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Dawisha, Karen (). Putin's Kleptocracy: Who Owns Russia?. Simon & Schuster. pp. 97, 98, 165, 338. ISBN 978-1-4767-9519-5. 
  23. ^ „Putin. Corruption. An independent white paper”. putin-itogi.ru. . Arhivat din original la . Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cooperativa_„Ozero”&oldid=15259681