Cor
| Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Un cor sau un ansamblu coral este un ansamblu muzical de cântăreți. Muzica corală este un termen desemnând muzică scrisă specific pentru un ansamblu coral.
Corurile pot cânta fără nici un acompaniament muzical instrumental, caz în care practică un gen muzical numit a cappella, dar pot fi acompaniate de un grup muzical sau de o orchestră, fiind prezente în toate genurile de muzică, bisericească, cultă, lirică, ușoară etc. [1]
Istoric
modificareUna dintre primele grupări de cântări a fost corurile antice grecești, folosite în timpul tragediilor. Corul antic grec a cântat întotdeauna cu o singură voce, fie neînsoțit, fie cu o chitară, care a interpretat, de asemenea, în unison cu corul.
Creștinismul timpuriu a adoptat o tradiție antică, iar până în secolele X-XII, corurile erau cântate numai la unison sau la o octavă. Apoi a început împărțirea în joase și înalte și apariția pentru ei a diferitelor partide. Până în secolul al XV-lea (și în cântecele bisericii - până în secolul al XVII-lea) numai bărbații cântau în cor (cu excepția corurilor călugărițelor)[2].
Structura corurilor
modificareCu privire la structura numerică a corurilor există diverse opinii și clasificări:
- Grup coral - cu până la 25 de membri[3]
- Cor de cameră - constituit dintr-un grup mic, de până la douăzeci și patru de cântăreți care cântă, de obicei, a cappella sau cu acompaniament de pian.[4] După alte surse, un cor de cameră numără între 10 și 25, eventual, 30 de coriști.[5] sau până la 40 de membri[3]
- Cor mijlociu - peste 40, până la 80 membri[3]
- Cor mare - dacă numărul coriștilor este mai mare de 25-30[5] sau peste 40, până la 120 de membri[3]
Citate
modificareCompozitorul Alexandru Pașcanu a caracterizat astfel cântul coral:[6]
- „Consider corul un instrument, o orgă umană cu coarde vocale, acționată prin niște clape numite suflete. Mânuirea claviaturii la cel mai înalt nivel este partea cea mai anevoioasă a celui care o acționează. Cine se grăbește să obțină sonorități, neglijând claviatura, nu va ajunge departe și, mai ales, nu va atinge marile înălțimi”.
Alte articole
modificareReferințe
modificare- ^ Orchestra Radio
- ^ Риман 2008.
- ^ a b c d DIRIJORUL- artizan al construcției și interpretării corale. 1. Corul – categoriile lui
- ^ Cor de cameră
- ^ a b Prof. Drd. Valentin Ghiță, Vocea de copil în contextul celorlalte tipuri de voci, în: Simpozionul Național de Muzicologie - PREOTUL COMPOZITOR GHEORGHE ȘOIMA (1911-1985), Editura Universității „Lucian Blaga” Sibiu, 4 decembrie 2010, p. 287
- ^ Buletin Informativ A.N.C.R. nr. 17-18, București, 2012, p.81
Legături externe
modificare
Baze de date
- Choral Public Domain Library
- Musica International – choral repertoire database
- Global Chant Database – Gregorian and plainchant
Organizații profesionale
- International Federation for Choral Music
- European Choral Association/Europa Cantat (Europe)
- The Association of Gaelic Choirs (Scotland)
- Association of British Choral Directors(UK)
- National Association of Choirs (UK)
- Chorus America (North America)
- Association of Canadian Choral Communities (Canada)
- American Choral Directors Association (US)
- Brazilian Choral Organization Arhivat în , la Wayback Machine. (Brazil)
Resurse
- ChoralNet
- Gerontius (UK)
- The Boy Choir & Soloist Directory
- Singers.com
- Vocal Area Network
- ChoirPlace (international choir network)
Media
- Choral Music from Classical MPR - online choral music radio stream
- Sacred Classics Arhivat în , la Wayback Machine. - weekly choral music radio program
Bibliografie
- Page, Anne, B musical "Of Choristers – ancient and modern, A history of cathedral choir schools". ofchoristers.net.
Chisholm, Hugh, ed. (). „Choir”. Encyclopædia Britannica (ed. 11). Cambridge University Press.- Chisholm, Hugh, ed. (). „Chorus”. Encyclopædia Britannica (ed. 11). Cambridge University Press.
