Cornel Penu
| Cornel Penu | ||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 | ||||||||||||||||||||||||
| Informații generale | ||||||||||||||||||||||||
| Data nașterii | (78 de ani) | |||||||||||||||||||||||
| Locul nașterii | Galați, România | |||||||||||||||||||||||
| Înălțime | 1,91 m | |||||||||||||||||||||||
| Greutate | 87 kg | |||||||||||||||||||||||
| Post | portar[*] | |||||||||||||||||||||||
| Echipa națională | ||||||||||||||||||||||||
| Ani | Țară | |||||||||||||||||||||||
 România | ||||||||||||||||||||||||
Palmares
| ||||||||||||||||||||||||
Modifică date / text  | ||||||||||||||||||||||||
Cornel Penu (n. , Galați, România) este un fost handbalist român, dublu campion mondial în 1970 și 1974. A făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, care a fost medaliată cu argint olimpic la Montreal 1976 și cu bronz olimpic la München 1972. Este considerat cel mai mare portar al României.[1]
Carieră
modificare
S-a născut în Galați, dar părinții săi s-au mutat la Buzău când avea trei ani.[1] S-a apucat de handbal și de fotbal la Școala Generală 8 din Buzău, evoluând pe postul de portar de la început, apoi s-a specializat în handbal la Școala Sportivă, sub îndrumarea lui Constantin Căpățână.[2] În paralel cu studiile la Facultatea de Mecanică din Galați a activat la clubul Știința. În anul 1967 s-a transferat la CS Dinamo București. În același an a fost campion mondial de tineret și medaliat cu bronz la Campionatul Mondial de seniori. Trei ani mai târziu a devenit campion mondial după ce România a trecut la limită, scorul fiind 13–12, de Germania de Est.
La Jocurile Olimpice din 1972 de la München România a trecut de grupele principale pe locul doi și a întâlnit Germania de Est. S-a impus cu scorul 19–16, cucerind medalia de bronz, prima medalie olimpică dintr-o serie de trei pentru handbalul românesc.[3] În 1974 a câștigat al doilea titlu mondial, România învingând din nou Germania de Est. La Jocurile Olimpice din 1976 de la Montreal România a ajuns în finală, dar a pierdut 15–19 cu Uniunea Sovietică și s-a mulțumit cu argintul.
După ce s-a retras din activitate competițională în 1980 a devenit antrenor la echipa națională, iar apoi la Dinamo București. A pregătit și Hidrotehnica Constanta și ASA Buzău. Din 1993 a activat la Marrakech, Maroc, iar apoi a plecat în Franța, la Sedan. După ce s-a pensionat, a continuat să îi antreneze pe copii din cadrul clubului din Sedan.[4]
Pentru realizările sale a fost numit maestru emerit al sportului. În anul 2000 a primit Medalia națională „Serviciul Credincios” clasa I.
Note
modificare- ^ a b Cristian Geambașu (). „Șeful muschetarilor » Cornel Penu la 70 de ani: "Nu mi-a plăcut să pierd. Asta m-a definit mai ales ca sportiv"”. Gazeta Sporturilor.
- ^ „Personalități olimpice din județul Buzău”. Academia Olimpică Română–filiala Buzău.
- ^ Ionuț Tătaru (). „De la Gruia la Stângă - Istoria handbalului românesc la Jocurile Olimpice”. Antena 3.
- ^ „Gazeta l-a regăsit pe marele handbalist Cornel Penu, portar și pictor”. Gazeta Sporturilor. .
Lectură suplimentară
modificare- Penu, Cornel; Geambașu, Cristian (). Penu. A câștiga. A apăra. A trăi. Buzău: Editgraph.
Legături externe
modificare- Cornel Penu la Comitetul Olimpic și Sportiv Român
- en Cornel Penu la Olympedia.org
