Corneliu Buzinschi

scriitor român
Corneliu Buzinschi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Bacău, România Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata

Corneliu Buzinschi (n. , Bacău, România – d. , București, România) a fost un scriitor român.[1][2]

Biografie

modificare

În perioada 1956-1961, a urmat cursurile Facultății de Istorie-Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Buzinschi a debutat în 1963, în ziarul Steagul roșu din Bacău. Din 1967, a fost urmărit de Securitate, după ce a încercat să publice sceneta Nastratin Adevăratu în revista Cronica din Iași.

A fost căsătorit cu Carmen Florica Buzinschi (născută Krantz, redactor la Editura Didactică și Pedagogică din București), împreună au avut o fiică, poeta Anta Raluca Buzinschi (1964-1983), care a decedat la 19 ani.[3][4]

Lucrări scrise

modificare
  • Secvențe dintr-o margine de lume (1966)
  • Sfinții se vând cu bucata (1967)
  • Strigătul (1967)
  • Ochiul alb al visului (1969)
  • Porunca cea mare (1970)
  • Nuanța albastră a morții (Editura Albatros, Colecția Aventura, 1971)
  • Hoții de vise (1972)
  • Păcală și Tândală (1973)
  • Duhul pământului- roman biografic despre Ion Creangă (1976)
  • Contemporanii (1978)
  • Divertisment cu măști (Editura Militară, Colecția Sfinx, 1980)
  • Ocultism și harababură- articole publicate de Buzinschi în 1990 - 1997 în România liberă, Dreptatea, Alianța Civică, Baricada, Cuget, Ateneu etc.
  • Aventuri cu Varahil (Călătorii în lumea copilăriei) (1996),
  • Noaptea umbrelor (nuvele, Editura Eminescu, 1998)
  • Noaptea ușilor deschise (1999)