Corneliu Tamaș

scriitor român
Corneliu Tamaș
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Corneliu Tamaș (n. 14 februarie 1933, Câmpulung-Muscel – d. 19 februarie 2008, Râmnicu Vâlcea) a fost un arhivist, cercetător și scriitor român.[1]

În perioada 1940-1944, a urmat cursurile Școlii primare în orașul natal (“Oprea Iorgulescu”), în continuare Liceul ”Dinicu Golescu”. Urmează cursurile Facultății de Istorie din cadrul Universității din Bucuresti, secția arhivistică, pe care o absolvă în anul 1958.

A fost repartizat ca arhivist la Arhivele Statului din Pitești, apoi a fost avansat la gradul de arhivist principal. În anul 1969, a fost numit directorul Arhivelor Statului – filiala Vâlcea, unde a funcționat până în iulie 1987, când a fost pensionat.

În anul 1982, a susținut teza de doctorat la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” din București, cu subiectul: Evoluția marelui domeniu feudal mânăstiresc din județul Vâlcea în perioada 1700-1821.

Debutul publicistic a avut loc în anul 1951 la ziarul “Munca”. A publicat peste 250 de articole, iar în cele 14 volume (în colaborare), a dat la iveală știri, informații, de ordinul miilor. A fost membru al cenaclurilor literare din orașele Pitești, Câmpulung-Muscel, membru fondator al Societătii literare “Anton Pann” (Rm. Vâlcea) și “Antim Ivireanul”.

A decedat la 19 februarie 2008 la Rm.Vâlcea.

Colaborări

modificare

“Analele de istorie”, “Argeș”, “Buridava”, “Caietele Bălcescu”, “Curierul de Vâlcea”, “Historica”, “Informația zilei”, “Magazin istoric”, “Mehedinți – istorie și cultură”, “Muzeul Golești”; “Orizont”, “Mitropolia Olteniei”, “Pentru, Patrie”, “Revista Arhivelor”, “Revista economică”; “Reporter”, “Secera și ciocanul”; “Tribuna”, “Țânțarul”, “Zâmbiți, vă rog”, s.a.

  • Istoria Râmnicului, Editura “Anitim Ivireanul” Rm. Vâlcea, 1994, 400 p.;
  • Istoria Ocnelor Mari, -Editura “Antim Ivireanul”, 1995, 300p.;
  • Album Rm. Vâlcea, Editura “Sport Turism”, București, 28 p.;
  • Filiala Arhivelor Statului Județul Vâlcea, București, 1982, 58p.;
  • Vâlcea în documente (1965-1981), vol. II;
  • Inventar arhivistic, București, 1977, 477 p.;
  • Lista volumelor în colaborare: Bibliografia istorică a Județului Vâlcea, 1994, 158 p.;
  • Îndrumător pentru realizarea monografiilor locale, Rm. Vâlcea, 1981, 109 p.;
  • Tezaur medieval. Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Vâlcea (1467-1800), vol. II, București, 1985, 452 p.;
  • Prefectura județului Vâlcea 1830-1864, vol. 1. Inventare Arhivistice, Bucuresti, 1977, 478 p.;
  • Revoluția de la 1821 în Județul Vâlcea, Bălcești pe Topolog, 1980, 400 p.;
  • Familia Bălcescu în documente vâlcene, 1840-1869, Bălcești pe Topolog, 1984, 244p.;
  • Aspecte militare privind revoluția de la 1848 în Oltenia, “Scrisul românesc”, Craiova, 1979, 255 p.;
  • Contribuția Județului Vâlcea la Unirea Principatelor Române , Rm. Vâlcea, 1982, 280p.;
  • Contribuția Județului Vâlcea la sustinerea războiului de independență 1877-1878, Vâlcea, 1977, 672 p.;
  • Răscoala țărănească din 1907 în județul Vâlcea, 1974, 466 p.;
  • Județul Vâlcea în anii primului război mondial, vol. 1, 440 p; voI. II 250 p.; îndrumător în Arhivele Statului Județului Vâlcea, Bucuresti, 1972, 224 p.;
  • Laloșu. File de monografie, Rm. Vâlcea, 1977, 87 p.;
  • Tipografii și tipografi la Rm. Vâlcea., 1972,67.

Literatură pentru copii

modificare
  • ”Două jocuri” (1985),
  • “Băieții nu plâng”(1989),
  • “Pic Lăudărosul” (1996),
  • “Copil de trupă” (1999),
  • “Domnul de religie și nevasta lui”(2004),
  • “Am scăpat de școală” (2007).
  1. ^ Enciclopedia județului Vâlcea. Vol. I: prezentare generală. Râmnicu Vâlcea: Fortuna. . p. 795.