Criza congoleză

Criza congoleză (între anii 1960–1966) a fost o perioadă de turbulențe în istoria Primei Republici Congo, care a început cu independența națională față de Belgia, terminându-se prin acapararea puterii de către Joseph Mobutu. Din anumite puncte de vedere criza avea caracteristicile luptei anticoloniale, din alte puncte de vedere era un război de secesiune cu provincia Katanga, respectiv o bătălie a Războiului Rece purtată între SUA și URSS.

Harta crizei din Congo

Criza a avut ca rezultat moartea a 100.000 de oameni , dar a fost marcată și de două dispariții: asasinarea în 1961 a prim-ministrului Patrice Lumumba, și moartea Secretarului General al ONU Dag Hammarskjöld într-un accident de avion, când acesta a încercat să medieze conflictul.

Context

Înainte de stabilirea Primei Republici în 1960, elitele congoleze au format organizații semi-politice care s-au format treptat în organizații de partide politice care să militeze pentru independență. Aceste organizații s-au bazat pe una din următoarele trei surse: etnice, comunități formate prin studii și intelectualitatea urbană.

Rivalitatea etnică

Cea mai importantă dintre aceste organizații a fost Alianța Bakongo (ABAKO), înființată în 1950, ca o asociație etnică pentru a promova interesele etnice și lingvistice Bakongo (sau Kongo). ABAKO a fost condus de Joseph Kasa-Vubu în timpul crizei, a fost în fruntea celor mai insistente cereri pentru independență și de federalism. Celelalte organizații au fost mai puțin cunoscute Liboke lya Bangala, care apăra etniile apropiate de Bangala și Fédékaléo - care a inclus persoane din Kasai. Acesta din urmă a fost împărțit, ulterior, în diverse organizații mai mici. Deși aceste organizații de apărare a intereselor din provinciile, cu toate acestea, ei aveau baza în Leopoldville (acum Kinshasa), unul dintre motivele pentru crearea lor este necesitatea de a menține legături între grupurile de origine și mulțimea de imigranți în capitală. Alte grupuri erau constituite din diferite asociații. De exemplu, Alumni - al cărui membri au fost recrutați din rândul foștilor elevi ai școlilor catolice congoleze. Mulți lideri politici au venit de la aceste asociații, aceste rețele au fost extrem de bine dezvoltate.

A treia sursă de aceste grupuri politice au fost „Cercurile" de asociații, care s-au dezvoltat în orașele congoleze și care au avut ambiția de a dezvolta o solidaritate avansată între membrii elitei educate și occidentalizate a clasei mijlocii.

Planul de treizeci de ani

La începutul anilor 1950 guvernul belgian a intrat sub o presiune tot mai mare pentru a permite Congo-ului Belgian să devină un stat auto-guvernant. Belgia a ratificat articolul 73 din Carta Organizației Națiunilor Unite, care pleda pentru autodeterminare, și ambele superputeri au exercitat presiuni asupra Belgiei să-și reformeze politica sa din Congo. Răspunsul guvernului belgian a fost, în principal, de refuzare. Cu toate acestea, profesorul belgian Antoine van Bilsen, în 1955, a publicat un tratat numit „ Planul de treizeci de ani pentru emanciparea politică a Africii belgiene.

Calendarul solicita emanciparea treptată a Congo-ului într-o perioadă de treizeci de ani - timp în care Van Bilsen se aștepta ca să se formeze o elită educată, care i-ar putea înlocui pe belgieni în pozițiile de putere. Guvernul belgian și mulți dintre „évolués” au fost suspicioși față de acest plan - prima deoarece însemna în cele din urmă renunțarea la Congo, și cea de-a doua pentru că planul însemna că Belgia va conduce în continuare Congo pentru încă trei decenii. Un grup de catolici „évolués” au răspuns pozitiv la plan cu un manifest într-un jurnal congolez numit Conștiința Africană, singurul lor dezacord fiind numărul de participanți ai congolezilor nativi. Asociația etnică ABAKO a decis să se distanțeze de plan, în parte, din cauză că cei mai mulți évolués catolici, care au scris manifestul „Conștiința Africană” nu erau din grupul etnic Kongo, favorizat de ABAKO, dar și pentru că au decis o abordare mai radicală, mai puțin gradată, pentru a pune capăt colonialismului. ABAKO a cerut imediat auto-guvernare pentru Congo.

Criza

Negocieri politice, alegerea lui Cyrille Adoula

Moartea lui Dag Hammarskjöld

Articol principal: Dag Hammarskjöld#Moartea.

Rezoluția nr. 169 a Consiliului de Securitate a ONU, Operațiunea Unokat

Articol principal: Rebeliunea Simba.

Insurgența rurală în Provinciile de Est

Articol principal: Rebeliunea Simba.

Operațiunea Dragon Rouge

Articol principal: Operațiunea Dragon Rouge.

Mobutu accede la putere

Articol principal: Mobutu Sese Seko.

Consecințe

Revolta Kisangani

Articol principal: Revolta Kisangani.

Mobutu și cea de-a Doua Republică

Articol principal: Zair.

Sfârșitul erei Mobutu

Articol principal: Primul Război din Congo (1996-1997).

Vezi și

Schimbările numelui țării în și după epoca colonială

• Asociația Internațională Africană (1876-1879)
• Societatea Internațională Congo (1879–1885)
• Statul Independent Congo (1885–1908)
• Congo Belgian (1908–1960)
• Republica Congo (Léopoldville)(1960–1971)
• Zair (1971–1997)
• Republica Democrată Congo (din 1997)

Provincii secesioniste

• Katanga
• Kasai de Sud

Bibliografie în limba engleză

• Conor Cruise O'Brien (1962) To Katanga and Back, London, Hutchinson.
• Larry Devlin "Chief of station, Congo : a memoir of 1960-67". PublicAffairs (2007). ISBN 978-1-58648-564-1.
• Ludo De Witte (2001) The Assassination of Lumumba, Verso. Publication of book resulted in Belgian parliamentary commission and official apology from Belgium for role in the assassination of Lumumba.
• Epstein, Howard (ed). (1974) Revolt in the Congo, 1960-1964, Armor Books. Essays by various authors.
• Gondola, Ch. Didier. (2002) The History of Congo, Greenwood Press, ISBN 0-313-31696-1.
• Kanza, Thomas. (1979) The Rise and Fall of Patrice Lumumba, Schenkman.
• Colin Legum (1961) Congo Disaster, Penguin Books.
• René Lemarchand (1964) Political Awakening in the Belgian Congo, University of California Press.
• Patrice Lumumba (1962) Congo, My Country, Pall Mall Press. Speeches and selected writing by Lumumba.
• Martin Meredith (2005) The State of Africa: A History of Fifty Years Since Independence, The Free Press. ISBN 978-0-7432-3222-7
• Roland Oliver & Atmore, Anthony. (1994) Africa since 1800, Cambridge University Press
• Weiss, Herbert. (1967) Political Protest in the Congo: The Parti Solidaire Africain during the Independence Struggle, Princeton University Press.
• Villafaña, Frank R. (2012) Cold War in the Congo: The Confrontation of Cuban Military Forces, 1960-1967, Transaction Publishers, 2012, ISBN 1412847664.
• Weissman, Stephen R. (1974) American Foreign Policy in the Congo, 1960-1964, Cornell University Press.
• Young, Crawford (1965) Politics in the Congo, Princeton University Press

Legături externe

• en One-page synopsis of the conflict broken into four phases from MIT
• en List of resources Arhivat în 12 septembrie 2006, la Wayback Machine. on the interventions compiled by the US Air Force
• en U.S. State Department central files^{[nefuncțională]}
• en Republic of Congo Post-Independence War
• en Map of the 1964-65 insurgencies
• en Retracing Che Guevara's Congo Footsteps by BBC News, 25 noiembrie 2004
• en „Back from the Precipice”. Time Magazine. 1 august 1960. Arhivat din original la 12 noiembrie 2011. Accesat în 1 decembrie 2007. 
• en Paul Berthoud, A Professional Life Narrative, 2008, worked with ONUC and offers testimony from the inside
• es Sinopsis del conflicto del MIT
• es Lista de recursos Arhivat în 12 septembrie 2006, la Wayback Machine. en las intervenciones compilada por las Fuerzas Aéreas de los Estados Unidos
• es U.S. Archivos centrales del Departamento de Estado de los Estados Unidos^{[nefuncțională]}
• es Guerra del Congo posterior a la Independencia