Cucerirea mongolă a Hanatului Qara Kitai

Imperiul Mongol a cucerit Hanatul Qara Kitai⁠(d) în anii 1216-1218 e.n. Înainte de invazie, războiul cu dinastia khwarazmidă și uzurparea puterii de către prințul naiman⁠(d) Kuchlug⁠(d) a slăbit statul qara kitailor. Când Kuchlug a asediat Almaliq⁠(d), un oraș aparținând karlukilor⁠(d), vasali ai Imperiului Mongol, Ginghis Han a trimis o forță sub comanda lui Jebe⁠(d) să-l izgonească pe Kuchlug. După ce cei 30.000 de oameni ai acestuia au fost învinși de Jebe la capitala kitană Balasagun⁠(d), Kuchlug s-a confruntat cu revolte din cauza domniei sale nepopulare, fiind obligat să fugă în Afganistanul de astăzi, unde a fost capturat de vânători în 1218. Vânătorii l-au predat pe Kuchlug mongolilor, care l-au decapitat. După înfrângerea qara kitailor, mongolii au ajuns direct vecini cu Imperiul Khwarazmid⁠(d), pe care în scurt timp aveau să-l invadeze în 1219.

Context modificare

După ce Genghis Han i-a învins pe naimani⁠(d) în 1204, prințul naiman Kuchlug⁠(d) a fugit din țara lui și s-a refugiat între qara kitai. Gurhanul⁠(d) Yelü Zhilugu l-a primit pe Kuchlug în imperiul său, iar Kuchlug a devenit un sfetnic și comandant militar, căsătorindu-se în cele din urmă cu una dintre fiicele lui Zhilugu. Cu toate acestea, în timpul unui război cu dinastia Khawarzmidă vecină, Kuchlug a profitat de ocazie și a orchestrat o lovitură de stat împotriva lui Zhilegu. După ce Kuchlug a preluat puterea, el l-a lăsat pe Zhilegu să păstreze titlul de gurhan fără putere reală.[1] Când gurhanul a murit în anul 1213, Kuchlug a preluat controlul total asupra hanatului.[1] La început nestorian, ajuns între kitai, Kuchlug s-a convertit la budism și a început să-i persecute pe musulmanii majoritari, obligându-i să treacă fie la budism fie la creștinism, acțiuni care l-au înstrăinat pe Kuchlug de majoritatea populației.[2][1] Când Kuchlug a asediat orașul karluk⁠(d) Almaliq⁠(d), karlukii, vasali Imperiului Mongol, au solicitat ajutor de la Genghis Han.[3]

Invazia modificare

În 1216, după ce i-a cerut lui Mohamed al II-lea Khwarazmidul să nu-l ajute pe Kuchlug, Genghis Han l-a trimis pe generalul Jebe cu doi tumeni (unități a câte 10.000 de soldați) să rezolve amenințarea dinspre Qara Kitai, în timp ce l-a trimis și pe Subutai cu încă doi tumeni într-o campanie simultană împotriva merkiților.[4][5] Cele două armate au călătorit una lângă alta prin Munții Altai și Tarbagatai⁠(d), până  la Almaliq.[5] În acel moment, Subutai s-a dus către sud-vest, distrugându-i pe merkiți și protejându-i flancul lui Jebe flancul împotriva oricăror atacuri surprinzătoare dinspre Khwarazm.[6][7] Jebe a eliberat Almaliq, apoi a mers până la sud de Lacul Balhaș pe pământurile qara kitailor, unde a asediat capitala Balasagun⁠(d). Acolo, Jebe a învins o armată de 30.000 de oșteni și Kuchlug a fugit la Kashgar. Profitând de tulburările care mocneau sub domnia lui Kuchlug, Jebe a dobândit sprijinul populației musulmane, pe care a anunțat-o că se va pune capăt politici de persecuție religioasă a lui Kuchlug. Când armata lui Jebe a ajuns la Kashgar, în 1217, populația s-a răsculat împotriva lui Kuchlug, obligându-l să fugă pentru a-și scăpa viața.[8][9] Jebe l-a urmărit pe Kuchlug peste Munții Pamir în Badahșanul⁠(d) de astăzi din Afganistan. Potrivit lui Ata-Malik Juvayni⁠(d), un grup de vânători l-a prins pe Kuchlug și l-a predat mongolilor, care l-au decapitat pe loc.[10]

Urmări modificare

După moartea lui Kuchlug, Imperiul Mongol și-a asigurat controlul asupra qara kitailor. Un alt segment al familiei domnitoare a qara kitailor, dintr-o dinastie întemeiată de Buraq Hajib⁠(d), a rezistat în Kerman⁠(d) ca vasală a mongolilor, dar a încetat să existe ca entitate în timpul domniei căpeteniei ilhanide mongole Öljaitü⁠(d).[11] Mongolii aveau acum un avanpost solid în Asia Centrală exact la granița Imperiului Khwarazm.[9] Relațiile cu khwarazmii s-au deteriorat rapid, ceea ce a dus la invazia Mongolă a acelui teritoriu⁠(d).[9]

Bibliografie modificare

Note modificare

  1. ^ a b c Golden 2011, p. 82.
  2. ^ Morgan 2007, p. 54.
  3. ^ Soucek 2000, Chapter 6 – Seljukids and Ghazvanids.
  4. ^ Lococo 2008, p. 75.
  5. ^ a b Gabriel 2004, p. 70.
  6. ^ Lococo 2008, p. 76.
  7. ^ Gabriel 2004, pp. 70–71.
  8. ^ Turnbull 2003, p. 16.
  9. ^ a b c Beckwith 2009, pp. 187–188.
  10. ^ Juvayni c. 1260, pp. 67–68"Când s-a apropiat de Sarigh-Chopan, a greșit drumul (și bine a făcut) și a intrat într-o vale fără ieșire. Niște vânători badahșani vânau prin munții din jur. Ei i-au zărit pe Küchlüg și pe ai săi și s-au dus către ei; în vreme ce mongolii veneau din cealaltă parte. Cum valea era prăpăstioasă și drumul era greu, mongolii au căzut la înțelegere cu vânătorii. «Oamenii aceștia», au zis ei, «sunt Küchlüg și ai lui, care ne-au scăpat nouă din mâini. Dacă îl prindeți pe Küchlüg și ni-l dați, nu vă vom mai cere altceva.» Acești oameni i-au înconjurat pe Küchlüg și pe ai lui, l-au luat prizonier și l-au dat mongolilor; care i-au tăiat capul ca să-l ia cu ei.”
  11. ^ Biran 2005, p. 87.

Surse modificare

  • Beckwith, Christopher I. (). Empires of the Silk Road: A History of Central Eurasia from the Bronze Age to the Present. Princeton, New Jersey: Princeton University Press. ISBN 1-4008-2994-1. 
  • Biran, Michal (). The Empire of the Qara Khitai in Eurasian History: Between China and the Islamic World. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 0-521-84226-3. 
  • Docherty, Paddy (). The Khyber Pass: A History of Empire and Invasion. New York City: Union Square Press. ISBN 1-4027-5696-8. 
  • Gabriel, Richard A. (). Genghis Khan's Greatest General: Subotai the Valiant. Norman: University of Oklahoma Press. ISBN 0-8061-3734-7. 
  • Golden, Peter B. (). Central Asia in World History. New York City: Oxford University Press, United States. ISBN 0-19-533819-7. 
  • Juvayni, Ata-Malik (). The History of The World Conqueror. Translated by John Andrew Boyle from Tarīkh-i Jahān-gushā, ed. Mohammad Ghazvini. Harvard University Press (publicat la ). 
  • Lococo, Paul (). Genghis Khan: History's Greatest Empire Builder. Washington, D.C.: Potomac Books. ISBN 1-61234-060-1. 
  • Morgan, David (). The Mongols (ed. 2nd). Hoboken, New Jersey: Blackwell Publishing. ISBN 1-4051-3539-5. 
  • Soucek, Svatopluk (). A History of Inner Asia. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 0-521-65704-0. 
  • Turnbull, Stephen (). Genghis Khan & the Mongol Conquests 1190–1400. Oxford: Osprey Publishing. ISBN 1-84176-523-6.