Cuirasatul rusesc Potiomkin
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Potiomkin | |
 Cuirasatul rusesc Potiomkin | |
| Istoric | |
|---|---|
| Începerea construcției |
1898 în Mîkolaiv |
| Lansare | 9 octombrie 1900 |
| Caracteristici tehnice | |
| Lungime | 115,30 m |
| Lățime | 22,25 m |
| Viteză | 16 noduri |
| Adâncime | 8,20 m |
| Echipaj | 730 persoane |
| Armament și protecție | |
| Armament | 6 tunuri mari și zece mici |
Modifică text  |
|
Potiomkin (Потёмкин în rusă, pronunțat aproximativ Pa-'tiom-chin), numele întreg: Kniaz Potiomkin Tavriceski (Князь Потемкин Таврический) a fost un cuirasat (Броненосец) al flotei Mării Negre a Rusiei. A fost construit la șantierul naval Nikolaev începând cu anul 1898 și a fost lansat la apă în anul 1904. A fost botezat astfel în onoarea lui Grigori Alexandrovici Potiomkin, o personalitate militară din secolul al XVIII-lea.
Vasul a fost făcut faimos de Revolta de pe crucișătorul Potiomkin, o rebeliune a echipajului împotriva ofițerilor despotici, rebeliune care a avut loc în iunie 1905 (în timpul Revoluției ruse din 1905).
După revoltă, vasul a fost predat autorităților românești, care au returnat cuirasatul guvernului rus. În octombrie 1905, vasul a fost rebotezat Panteleimon (Пантелеймон). În aprilie 1917 vasului i s-a schimbat numele în Potiomkin-Tavriceski (Потемкин-Таврический) din nou, pentru ca în mai să se schimbe din nou numele în Boreț za svobodu (Борец за свободу - Luptătorul pentru Libertate). În 1918 a fost capturat de germani, apoi recapturat de Rușii Albi. În aprilie 1919, intervenționiștii l-au sabordat în portul Sevastopol, ca să nu cadă în mâinile bolșevicilor. După Războiul civil din Rusia, Potiomkin a fost scos de pe fundul mării și a fost demontat datorită distrugerilor ireparabile pe care le suferise.
