Dan I
Dan I (n. 1354[3] – d. 23 septembrie 1386), domn al Țării Românești între cca. 1383 sau 1385 - 23 septembrie 1386), este fiul lui Radu I și frate, după tată, al lui Mircea cel Bătrân.
| Dan I | |
 Domn al Țării Românești | |
 Dinar de argint emis de Dan I | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1354 |
| Decedat | 23 septembrie 1386 Bulgaria  |
| Cauza decesului | ucis în luptă |
| Părinți | Radu I Doamna Ana |
| Frați și surori | Mircea cel Bătrân |
| Căsătorit cu | Doamna Maria[1] |
| Copii | Dan al II-lea noble Stana[*][2] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | prinț |
| Familie nobiliară | Dinastia Dăneștilor |
| Moștenitor | Dan al II-lea Vlad I Uzurpatorul (incert) |
 Domn al Țării Românești | |
| Domnie | 1383 – 23 septembrie 1386 |
| Predecesor | Radu I |
| Succesor | Mircea cel Bătrân |
Modifică date / text  | |
Domnia
modificareÎn general se acceptă teoria conform căreia Dan I nu a fost asociat la domnie, succesiunea acestuia având loc după decesul părintelui său. Ultima menționare conform căreia Radu I mai era încă în viață este din anul 1380, iar prima menționare ca voievod a lui Dan I provine din 31 august 1385, pe un clopot donat de un jupan Dragomir mănăstirii Cotmeana din Argeș pe care apare o inscripție din care aflăm că acest eveniment s-a petrecut „[...]în zilele binecredinciosului domn Io Dan voievod [...]”[4].
Domnia sa, atât cât este cunoscută, se încadrează în jaloanele obișnuite ale primilor Basarabi, oscilând între dorința de întărire a puterii interne și eliminarea pretențiilor coroanei maghiare și încercarea de expansiune în spațiul sud-dunărean prin diversele intervenții în luptele interne din statele creștine atât bulgărești cât și sârbești.
Relațiile cu Ungaria sunt încordate și în timpul domniei lui Dan. Un document posterior, din 1390, de la regele Sigismund de Luxemburg, amintește de vremea „în care Dan voievod cu o puternică oaste a năvălit în ținuturile castelului nostru Mihald (Mehadia)”. Motivele care au determinat pe Dan să poarte acest război nu le cunoaștem; bănuim însă că voievodul muntean a vrut să reia posesiunile de odinioară ale lui Vladislav I, Amlașul, Făgărașul și partea ce rămăsese ungurilor din Banatul Severinului. De asemenea este necunoscut și rezultatul luptelor, căci trâmbițata victorie maghiară nu se confirmă în avantajele pe care, se pare că numai voievodul român le trage, reluând în stăpânire teritoriile revendicate.
Reorganizare monetară
modificareCtitorii
modificareDan I este voievodul care termină lucrările la Mănăstirea Tismana căci „[...] la începutul domniei dăruite mie de Dumnezeu am aflat în țara domniei mele, la locul numit Tismana, o mânăstire nu întru toate terminată, pe care sfântrăposatul, binecinstitorul voievod Radul, părintele domniei mele, a ridicat-o din temelie, dar n-a sfârșit-o din pricina scurtimii vieții[...]“, așa cum sună actul de danie din 3 octombrie 1385[5].
Moartea
modificareMoartea voievodului este iarăși subiect de dispută. Istorici mai vechi preiau și susțin cronica lui Chalcocondil în care Dan I cade victimă comploturilor fratelui său mai mic, Mircea, care se răscoală împreună cu mai mulți boieri și îl asasinează. Mai credibilă pare însă „Cronica anonimă bulgară” [6], contemporană evenimentului, care afirmă că voievodul ar fi murit pe 23 septembrie 1386 asasinat (otrăvit) când era într-o campanie militară desfășurată în vecinătatea Dristorului (Silistra), îndreptată împotriva țarului de Tărnovo Ioan Șișman, ajutat de otomani, în timp ce îl sprijinea pe unchiul său, Ioan Srațimir, (1356 — 1365) țarul de la Vidin.
Note
modificare- ^ Maria de Serbia este fiica domnitorului sârbilor din Kosovo și Priština, Vuk Branković (domnia între 1378-1389), căsătorită cu domnul Țării Românești Dan I) (vezi „Trecute vieți de doamne și domnițe”. vol. I, autor Constantin Gane, ediția a III-a, Editura «Ziarul Universul» S. A.” pagina 16)
- ^ Genealogics
- ^ Tismana town official site
- ^ Constantin Bălan „Inscripții medievale și din Epoca Modernă a României. Județul istoric Argeș (Sec. XVI-1848)”, București, 1994, p. 192-193.
- ^ D.I.R., B, Veacul XIII, XIV și XV, p. 32-33.
- ^ Ioan Bogdan „Contribuții la istoriografia bulgară și sârbă” în „Scrieri alese”, București, 1968, p. 266.
Lectură suplimentară
modificare- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
Vezi și
modificare
| Predecesor: Radu I |
1383 – 1386 |
Succesor: Mircea cel Bătrân |