Daniel Tătaru

matematician român
Daniel Tătaru
Date personale
Născut (56 de ani) Modificați la Wikidata
Piatra Neamț, Neamț, România[1][2][3] Modificați la Wikidata
Cetățenie România[4][1][5] Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[9] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Virginia[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Berkeley din California  Modificați la Wikidata
PremiiBôcher Memorial Prize[*][[Bôcher Memorial Prize (American award for mathematical analysis)|​]] ( și )[6]
Fellow of the American Mathematical Society[*][[Fellow of the American Mathematical Society (fellowship of the American Mathematical Society)|​]] ()[7][8]  Modificați la Wikidata
Membru de onoare al Academiei Române

Daniel Ioan Tătaru (n. , Piatra Neamț, Neamț, România) este un matematician român; în prezent, este profesor la Universitatea Berkeley din California.

Biografie modificare

Anii timpurii modificare

Daniel Tătaru a urmat studiile medii în localitatea natală. În timpul liceului, a participat la toate olimpiadele naționale de matematică; în clasa a 9-a a obținut premiu special, iar din clasa a 10-a nu a mai coborât de pe locul I. În 1985 și 1986 a obținut locul I la Olimpiada Internațională de Matematică, reușind în același timp performanța de a obține în premieră punctajul maxim al concursului: 40 de puncte.

Între anii 1986-1990, urmează cursurile Facultății de Matematică de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. A terminat ca șef de promoție, cu 10 pe linie, și s-a implicat în cercetare încă din anii studenției. Lucrarea sa de licență a fost dedicată ecuațiilor Hamilton-Jacobi în spații Banach, în legătură cu semigrupuri neliniare, cu Viorel Barbu, în calitate de îndrumător. Pentru aceasta el a fost distins cu premiul "Gheorghe Țițeica", de la Academia Română de Științe.

În Statele Unite modificare

După absolvirea facultății din Iași, Daniel Tătaru a plecat peste hotare pentru a urma cursurile de doctorat la West Virgina University, pe care le-a terminat in 1992. A obținut doctoratul în doi ani, față de patru-cinci, cît durează în mod obișnuit. [10]

În 1993, la doar 25 de ani, a devenit cadru didactic la Northwestern University, in Evanston, Illinois, prezentă în topul 30 al celor mai bune universități din lume. A urmat toate gradele didactice ale acestei Universități: asistent universitar (1992-1996), conferențiar (1996-1999) și profesor (1999-2001).

În 2001 se transferă la Universitatea Berkeley din California, universitate la care este și în prezent profesor.

La 33 de ani, contribuțiile sale la studiul ecuațiilor hiperbolice neliniare erau răsplătite cu cel mai prestigios premiu pentru matematică din SUA, cel al Societății Americane de Matematică. Premiul în cauză se acordă o dată la trei ani pentru contribuții excepționale în analiza matematică. În același an, excelența sa în matematică este recunoscută prin invitația de a conferenția la cel mai prestigios eveniment de matematică din lume: Conferința Internațională de Matematică de la Beijing.

Cercetările sale duc mai departe seria descoperirilor revoluționare în domeniu. Ecuațiile diferențiale Hamilton-Jacobi, pe care el le-a descifrat cum nu se poate mai bine, au făcut ca Tătaru să fie citat de fiecare dată cînd se explică cum forma obiectelor modelează undele electromagnetice. Un articol din The Mercury News avansa ipoteza că descoperirile lui Tătaru vor revoluționa modul în care se construiesc aparatele de MRI (de investigare radiografică) și cercetările geofizice. "Conform rezultatelor lui Tătaru", ca o recunoaștere a meritelor sale la nivel mondial, ecuațiile pe care le-a dezvoltat s-ar putea numi în curînd ecuațiile Hamilton-Jacobi-Tătaru.

În[când?] devine un membru de onoare al Institutului de Matematică "Simion Stoilow" din București.

În 2002 obține premiul "Bôcher Memorial Prize" acordat de American Mathematical Society o dată la 3 ani pentru rezultate remarcabile in analiza matematică. Deși este supranumit "matematicianul secolului 21", și nu a uitat de unde a plecat, el este mai celebru în străinătate decât în România. [11]

La 20 martie 2024 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.[12]

Note modificare

  1. ^ a b http://www.accuweather.com/en/ro/piatra-fantanele/282519/weather-forecast/282519  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://www.imo-official.org/participant_r.aspx?id=11934  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ http://online.wsj.com/news/articles/SB30001424127887323309404578613703855242698  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ http://link.springer.com/article/10.1007%2FBF01182476  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ (PDF) http://www.ams.org/notices/200204/comm-bocherprz.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ http://www.ams.org/profession/prizes-awards/pabrowse?purl=bocher-prize  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ http://www.ams.org/fellows_by_year.cgi?year=2013, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ http://www.ams.org/news?news_id=1680, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ IdRef, accesat în  
  10. ^ Românul care face invizibilul vizibil, 15 aprilie 2008, Cristinel C. Popa, Jurnalul Național, accesat la 17 iunie 2013
  11. ^ Romani cu care ne mandrim: Daniel TATARU « Romania10's Blog
  12. ^ Biroul de comunicare al Academiei Române (), „Alegeri la Academia Română. Membri corespondenți și membri de onoare”, Acad.ro, accesat în  

Legături externe modificare