De Bezige Bij
| De Bezige Bij | |
| Fondată | 1943 |
|---|---|
| Fondator(i) | Geertjan Lubberhuizen[*]  |
| Țara |  Țările de Jos |
| Sediu | Amsterdam |
| Oameni cheie | Geert Lubberhuizen Robert Ammerlaan Hans Nijenhuis[1] |
| Industrie | editură |
| Prezență online | |
| http://www.debezigebij.nl/ | |
Modifică date / text  | |
De Bezige Bij („albina ocupată”) este una dintre cele mai importante edituri literare din Țările de Jos.[2][3]
Istoric modificare
Compania a fost înființată ilegal în 1943, în timpul ocupației germane a Țărilor de Jos de către Geert Lubberhuizen; primul material publicat a fost un poem scris de Jan Campert și intitulat De Achttien Dooden („Cei optsprezece morți”), care descrie execuția a 15 luptători din rezistență și a trei comuniști. Poemul a fost vândut pentru a strânge bani pentru copiii evrei care au fost plasați în familiile olandeze; când a fost publicat, în primăvara anului 1943, Campert murise deja în lagărul de concentrare Neuengamme. Atunci când ocupanții germani i-au ridicat pe studenți pentru a-i trimite în Arbeitseinsatz, Lubberhuizen s-a ascuns în podul chirurgului Maarten Vink și a condus tipografia de acolo.[4]
Numele editurii este derivat dintr-unul din pseudonimele lui Lubberhuizen, „Bas”. După ce a semnat o notă, „Bas (ocupat)”, un vorbitor de limba engleză prieten a glumit: „Bas, busy as a bee can be”, ceea ce a condus la numele actual.[5]
În 1997 De Bezige Bij a devenit parte a Weekbladpersgroep, deși a continuat să-și păstreze independența editorială și structura cooperativă.[6]
Scriitori modificare
Printre scriitorii publicați de Bezige Bij se află:
Referințe modificare
- ^ „Hans Nijenhuis verruilt NRC voor De Bezige Bij”. Brabants Dagblad (în Dutch). . Accesat în .
- ^ „Anne Franks Het achterhuis werd afgewezen”. Trouw (în Dutch). . Accesat în .
- ^ Hubben, Hub. (). „Illegaal was beter dan clandestien”. de Volkskrant (în Dutch). Accesat în .
- ^ Roegholt, Richter. „Hoe De Bezige Bij ontstond als illegale uitgeverij”. De Bezige Bij. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ In 2004, the company published an illustrated history of its activities during the war years; see Hubben, Hub. (). „Illegaal was beter dan clandestien”. de Volkskrant (în Dutch). Accesat în .
- ^ „Bezige Bij krijgt onderdak bij Weekbladpers 'maar blijft nog jaren autonoom'”. Trouw (în Dutch). . Accesat în .
- ^ „Schrijvers eren Remco Campert”. NU.nl (în Dutch). . Accesat în .
- ^ Dirks, Bart (). „Manuscript Het verdriet van België verkocht”. de Volkskrant (în Dutch). Accesat în .
- ^ Peters, Arjen (). „Brieven tonen aan: Jan Cremer was zijn tijd ver vooruit”. de Volkskrant (în Dutch). Accesat în .
- ^ Truijens, Aleid (). „'Ik heb me de tiefus gezocht naar boerenkool'”. de Volkskrant (în Dutch). Accesat în .
- ^ „Schrijver Louis Ferron overleden”. NU.nl (în Dutch). . Accesat în .
- ^ „Bezige Bij stelt Mulisch-consulente aan”. Brabants Dagblad (în Dutch). . Accesat în .
- ^ Peters, Arjan (). „Jan Siebelink wint AKO Literatuurprijs”. de Volkskrant (în Dutch). Accesat în .
- ^ Fortuin, Arjen (). „Simon Vinkenoog overleden”. NRC Handelsblad (în Dutch). Accesat în .
Lectură suplimentară modificare
- Hans Renders (). Gevaarlijk drukwerk - Een vrije uitgeverij in oorlogstijd. Amsterdam: De Bezige Bij. p. 255. ISBN 90-234-1430-6.
Legături externe modificare
Materiale media legate de De Bezige Bij la Wikimedia Commons