De Bezige Bij
Fondată1943
Fondator(i)Geertjan Lubberhuizen[*]  Modificați la Wikidata
Țara Țările de Jos  Modificați la Wikidata
SediuAmsterdam
Oameni cheieGeert Lubberhuizen
Robert Ammerlaan
Hans Nijenhuis[1]
Industrieeditură
Prezență online
http://www.debezigebij.nl/

De Bezige Bij („albina ocupată”) este una dintre cele mai importante edituri literare din Țările de Jos.[2][3]

Istoric modificare

Compania a fost înființată ilegal în 1943, în timpul ocupației germane a Țărilor de Jos de către Geert Lubberhuizen; primul material publicat a fost un poem scris de Jan Campert și intitulat De Achttien Dooden („Cei optsprezece morți”), care descrie execuția a 15 luptători din rezistență și a trei comuniști. Poemul a fost vândut pentru a strânge bani pentru copiii evrei care au fost plasați în familiile olandeze; când a fost publicat, în primăvara anului 1943, Campert murise deja în lagărul de concentrare Neuengamme. Atunci când ocupanții germani i-au ridicat pe studenți pentru a-i trimite în Arbeitseinsatz, Lubberhuizen s-a ascuns în podul chirurgului Maarten Vink și a condus tipografia de acolo.[4]

Numele editurii este derivat dintr-unul din pseudonimele lui Lubberhuizen, „Bas”. După ce a semnat o notă, „Bas (ocupat)”, un vorbitor de limba engleză prieten a glumit: „Bas, busy as a bee can be”, ceea ce a condus la numele actual.[5]

În 1997 De Bezige Bij a devenit parte a Weekbladpersgroep, deși a continuat să-și păstreze independența editorială și structura cooperativă.[6]

Scriitori modificare

Printre scriitorii publicați de Bezige Bij se află:

Referințe modificare

  1. ^ „Hans Nijenhuis verruilt NRC voor De Bezige Bij”. Brabants Dagblad (în Dutch). . Accesat în . 
  2. ^ „Anne Franks Het achterhuis werd afgewezen”. Trouw (în Dutch). . Accesat în . 
  3. ^ Hubben, Hub. (). „Illegaal was beter dan clandestien”. de Volkskrant (în Dutch). Accesat în . 
  4. ^ Roegholt, Richter. „Hoe De Bezige Bij ontstond als illegale uitgeverij”. De Bezige Bij. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ In 2004, the company published an illustrated history of its activities during the war years; see Hubben, Hub. (). „Illegaal was beter dan clandestien”. de Volkskrant (în Dutch). Accesat în . 
  6. ^ „Bezige Bij krijgt onderdak bij Weekbladpers 'maar blijft nog jaren autonoom'. Trouw (în Dutch). . Accesat în . 
  7. ^ „Schrijvers eren Remco Campert”. NU.nl (în Dutch). . Accesat în . 
  8. ^ Dirks, Bart (). „Manuscript Het verdriet van België verkocht”. de Volkskrant (în Dutch). Accesat în . 
  9. ^ Peters, Arjen (). „Brieven tonen aan: Jan Cremer was zijn tijd ver vooruit”. de Volkskrant (în Dutch). Accesat în . 
  10. ^ Truijens, Aleid (). 'Ik heb me de tiefus gezocht naar boerenkool'. de Volkskrant (în Dutch). Accesat în . 
  11. ^ „Schrijver Louis Ferron overleden”. NU.nl (în Dutch). . Accesat în . 
  12. ^ „Bezige Bij stelt Mulisch-consulente aan”. Brabants Dagblad (în Dutch). . Accesat în . 
  13. ^ Peters, Arjan (). „Jan Siebelink wint AKO Literatuurprijs”. de Volkskrant (în Dutch). Accesat în . 
  14. ^ Fortuin, Arjen (). „Simon Vinkenoog overleden”. NRC Handelsblad (în Dutch). Accesat în . 

Lectură suplimentară modificare

  • Hans Renders (). Gevaarlijk drukwerk - Een vrije uitgeverij in oorlogstijd. Amsterdam: De Bezige Bij. p. 255. ISBN 90-234-1430-6. 

Legături externe modificare

  Materiale media legate de De Bezige Bij la Wikimedia Commons