Decemvirii

Andrei Constantin
Nu confundați cu Decemviri.

Decemvirii este denumirea unui grup de zece legionari care l-au asasinat pe deputatul Mihai Stelescu în iulie 1936. Aceștia fiind: Ion Caratănase, Iosif Bozântan, Ștefan Curcă, Ion Pele, Grigore Ion State, Ion Atanasiu, Gavrilă Bogdan, Radu Vlad, Ștefan Georgescu și Ion Trandafir. În alegerile generale din 1933, Stelescu a fost ales deputat din partea Gărzii de Fier. În timpul unei tabere de muncă organizată la Budachi, în Basarabia, el a atras de partea sa câțiva legionari pe care i-a convins „că prezența Căpitanului nu mai este utilă” partidului și a conceput un plan de eliminare a lui Codreanu. Unul dintre complotiști, Cotea, crezându-se demascat, a mărturisit totul. În urma percheziției făcute acasă la Gheorghiade a fost găsită cianura cu care urma să fie omorât Codreanu.

Decemvirii. De la stânga la dreapta: Ion Caratănase, Iosif Bozântan, Ștefan Curcă, Ion Pele, Ion Gr. State, Ion Atanasiu, Bogdan Gavrilă, Radu Vlad, Ștefan Georgescu și Ion Trandafir

Consiliul de onoare legionar, care l-a judecat pe Stelescu, l-a găsit vinovat și l-a eliminat din Legiune. Codreanu i-a dat însă șansa ca, printr-o conduită bună, să fie reabilitat după un timp. Plecat la Galați, Stelescu a publicat revista Cruciada Românismului. După primele numere ale revistei, a început o campanie de denigrare a lui Codreanu și a Gărzii de Fier și, cu toate că a fost avertizat să înceteze, Stelescu și-a continuat campania.

Un grup de zece legionari, numit Decemvirii, a decis să-l asasineze, ceea ce s-a și întâmplat[1]la 16 iulie 1936[2]. Decemvirii s-au predat autorităților și au fost condamnați la muncă silnică pe viață.

În noaptea de 29/30 noiembrie 1938, la ordinul regelui Carol al II-lea, în pădurea Tâncăbești, Decemvirii au fost uciși, prin strangulare, alături de liderul Gărzii de Fier Corneliu Zelea Codreanu și Nicadorii, de către jandarmii care îi transportau la închisoarea Jilava.[3]

  1. ^ Moraru, Dinu, Istorie scrisă, istorie trăită
  2. ^ Roșca, Nicolae, Cronica unor violențe politice
  3. ^ Șinca, Florin, Din istoria poliției române, p. 314