Diclofenac

compus chimic


Diclofenac
Identificare
Număr CAS15307-86-5[1][2]  Modificați la Wikidata
PubChem3033[3]  Modificați la Wikidata
DrugBank00586[4]  Modificați la Wikidata
ChemSpider2925[5]  Modificați la Wikidata
UNII144O8QL0L1[1]  Modificați la Wikidata
KEGGD07816[6]  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL139[7]  Modificați la Wikidata
Cod ATCM02AA15[8]  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date chimice
FormulăC₁₄H₁₁Cl₂NO₂[3]  Modificați la Wikidata
Masă molară295,017 u.a.m.[9]  Modificați la Wikidata

Diclofenacul este unul dintre cele mai active AINS, având o tolerabilitate clinică. Utilizat pentru tratarea durerii și bolilor inflamatorii precum gută.[10] Se administrează pe cale orală sau rectală în formă de supozitor, prin injecție sau se aplică pe piele.[10][11] Ameliorarea durerii poate dura până la opt ore.[10] Este disponibil și în asociere cu misoprostol pentru a reduce problemele stomacale.[12]


Mod de acțiune modificare

Se absoarbe rapid și complet din tubul digestiv, dar are un procent de metabolizare hepatică de 50-52%. Are o acțiune antiinflamatoare eficace, el inhibă COX1 cât și COX 2[13], în doze mai mici decât indometacinul. Este disponibil sub formă de sare de potasiu (cu efect imediat) și ca sare de sodiu (efect retard).

Indicații modificare

Poliartrită reumatoidă, spondilartrită anchilopoietică, artroze, afecțiuni reumatice extraarticulare, criza de gută; stări inflamatorii dureroase postoperator, posttraumatice, după extracții dentare, inflamații dureroase în sfera pelvină.

Efecte adverse modificare

[14]Uneori greață, diaree, epigastralgii (mai ales la începutul tratamentului), sângerări digestive minore; cefalee, amețeli; rareori afectarea ficatului cu creșterea transaminazelor, afectarea rinichiului; foarte rar reacții anafilactoide (comune pentru toate antiinflamatoriile nesteroidiene). Supozitoarele provoacă uneori iritație locală - prurit, senzație de arsură,

Contraindicații modificare

Ulcer gastroduodenal activ, sângerări gastrointestinale, leucopenie, trombocitopenie, porfirie; prudență în caz de antecedente ulceroase,la bolnavii de rinichi, în insuficiența hepatică; prudență în timpul sarcinii, nu se administrează în ultimul trimestru și la termen; se recomandă prudență la copii și la bătrâni. Asocierea cu glucocorticoizi sau alte antiinflamatorii nesteroidiene crește riscul sângerărilor digestive și al ulcerului; diclofenacul mărește concentrația plasmatică a litiului și a digoxinei (risc de reacții toxice), favorizează reținerea potasiului sub influența spironolactonei, micșorează efectul furosemidului și al medicației antihipertensive.

Mod de administrare modificare

Doza zilnică 50mg/3ori pe zi,de regulă după masă se recomandă un regim ușor hiposodat (pot apărea edeme).

Note modificare

  1. ^ a b c d diclofenac (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în  
  2. ^ a b CAS Common Chemistry, accesat în  
  3. ^ a b c d e f g h i j k l „Diclofenac”, diclofenac (în engleză), PubChem, accesat în  
  4. ^ a b Diclofenac (în engleză), DrugBank, accesat în  
  5. ^ a b Diclofenac (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  6. ^ a b diclofenac (în engleză), ChEBI, accesat în  
  7. ^ a b DICLOFENAC (în engleză), ChEMBL, accesat în  
  8. ^ a b Diclofenac (în engleză), DrugBank,  
  9. ^ a b „Diclofenac”, diclofenac (în engleză), PubChem, accesat în  
  10. ^ a b c https://www.facebook.com/Drugscom. „Diclofenac (Systemic) Monograph for Professionals” (în engleză). Drugs.com. Accesat în . 
  11. ^ Yiannakopoulou, Eugenia (), Diclofenac: Pharmacology, Uses and Adverse Effects (în engleză), Nova Medicine & Health, ISBN 978-1-5361-6321-6, accesat în  
  12. ^ British national formulary : BNF 74 (ed. 74). British Medical Association. . pp. 1033–1035. ISBN 978-0-85711-298-9. 
  13. ^ Gan, Tong J. (2010-07), „Diclofenac: an update on its mechanism of action and safety profile”, Current Medical Research and Opinion, 26 (7), pp. 1715–1731, doi:10.1185/03007995.2010.486301, ISSN 1473-4877, PMID 20470236, accesat în 2023-11-15  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  14. ^ Ditoiu Alecse Valerain. „Cum afli de ce cresc transaminazele”. Arhivat din original la . Accesat în .