Dieter Pildner

sculptor italian

Dieter Pildner (n. 31 decembrie 1940 în București) este un artist plastic german-italian, originar din România, adept al conceptului Land art care trǎiește în Pievalinghe lângǎ Montaione (Toscana). Numele sǎu integral de familie – la care însǎ a renunțat, „revenind la cel burghez din secolul al 17-lea“ – este Pildner von Steinburg. Familia mamei sale fǎcea parte din vechea nobilime austro-italianǎ din orașul Piacenza (Lombardia). Strǎbunicul lui, Ferdinand von Fellner-Feldegg (1855-1936), nǎscut în Piacenza, a fost un cunoscut arhitect, filozof, psiholog și scriitor care a trǎit la Viena, numele întreg fiind Fellner Ritter von Feldegg.

Biografie

modificare

În 1944, în vârsta de numai patru ani, Dieter Pildner a plecat împreună cu părinții lui din România, trăind mai întâi temporar în Austria și Franța. Apoi familia Pildner von Steinburg a emigrat în America de sud, stabilindu-se în Argentina. Iar în anul 1960 tânarul Dieter a plecat singur din Argentina venind în Germania, unde a trăit mai întâi un timp ca imigrant “fără cetățenie”. Împreună cu soția lui, Anna, originară din orașul Fürth în Franconia (landul Bavaria, RFG), mai târziu, la începutul anilor 1960, a reușit să cumpere Azienda Pievalinghe, o veche moșie toscană părăsită, cu un teritoriu de 80.000 mp, renovând și refăcând apoi clădirea principală din piatră, care datează din secolul al 15-lea. Astfel Azienda Pievalinghe a fost transformată de noul proprietar încetul cu încetul într-un uriaș monument teritorial al conceptului Land art, “într-o operǎ vie fitomitologicǎ.”

Conceptul Land art

modificare

„Panteismul ca un fenomen nou, nǎscut în contextul monoteismului contemporan aici în Pievalinghe primește în domeniul Land-artei contemporane conƫinuturi noi,“ spune artistul. “Iar aceasta este mult mai mult, decât a vrut cândva să demonstreze filosoful Baruch Spinoza, când l-a definit pe Dumnezeu ca o substanƫǎ, identificându-l cu natura.”[1] Printre “modele spirituale” ale lui Dieter Pildner se numǎrǎ poetul Henri Michaux, și pe lângǎ acesta filosoful român-francez Emil Cioran: „Arta este un mare refuz de a nu te supune acestei societǎți înguste, limitate de mici burghezi, însǎ tocmai aceasta societatea nu vrea sǎ accepte (...)“[1] „Diese Landschaften zu modellieren ist eine große Leidenschaft, die ich kreativ auslebe.“[2] “Sǎ modelez acest peisaj, pentru mine este o pasiune continuǎ, pe care o trǎiesc în mod creativ.“[2] Ca și artiștii români Alexandru Cǎlinescu Arghira și Maxim Dumitraș Pildner a reușit sǎ creieze în perioada ultimilor ani în Pievalinghe „un nou spaƫiu contemporan dedicat landartei“.[3]

Bibliografie

modificare
  • Constantin Prut: Dicƫionar de artǎ modernǎ. Editura Albatros, București, 1982, p. 241.
  • Bruno Moravetz: Ein Entwurzelter, der Boden unter die Füße bekam. În: Siebenbürgische Zeitung (München), 20 august 1997, p. 3.
  • Constantin Prut: Dicƫionar de artǎ modernǎ și contemporanǎ. Univers Enciclopedic, București, 2002, p. 283.
  • Claus Stephani: Die Uffizien von Pievalinghe. Anna und Dieter Pildner von Steinburg. În: Siebenbürgische Zeitung (München), 12 mai 2009.
  • Claus Stephani: Panorama nach Osten. Wie Dieter Pildner in der Toskana zur Land Art kam. În: Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien (București), 14 decembrie 2013, p. 11.
  • Claus Stephani: “So wird die Kunst zu einem tiefen Bedürfnis.” Gespräch mit Dieter Pildner in der Toskana. În: Neue Kronstädter Zeitung (München), 30/115, 27 martie 2014, p. 9, 14.
  • Cosmin Nasiu: Instituƫia „Land Art”. În: Arta. Revista de arte vizuale[nefuncțională].
  • Claus Stephani: Wenn uns Kunst bewegt. Zum neuen Monumentawerk von Dieter Pildner in der Toskana. În: Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien (București), 30 ianuarie 2015, p. 11.
  1. ^ a b Claus Stephani: Die Uffizien von Pievalinghe: Anna und Dieter Pildner von Steinburg. Siebenbürgische Zeitung, 2009-05-12. Actualizat la 2014-08-13.
  2. ^ a b Dieter Pildner: Künstlerisch.... Actualizat la 2014-08-13. Arhivat în , la Wayback Machine. „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Vezi Cosmin Nasiu: Instituƫia „Land Art” Arhivat în , la Wayback Machine.