Dignitatis Humanae

declaraţie catolică despre libertatea religioasă

Dignitatis Humanae este declarația despre libertatea religioasă și de conștiință adoptată de Conciliul Vatican II în data de 5 decembrie 1965.

Din comisia de redactare a declarației a făcut parte și episcopul Karol Wojtyla, viitorul papă Ioan Paul al II-lea. Acesta a atras atenția asupra importanței libertății religioase și de conștiință, arătând că regimurile totalitare sunt înclinate să vadă în religie „o alienare a rațiunii umane”.[1] El a argumentat că persoana umană trebuie văzută în adevărata măreție a naturii sale raționale, iar religia trebuie văzută drept culminație a acestei naturi, nu drept alienare a rațiunii.[2]

Conciliul a adoptat declarația cu 2.308 voturi pentru și 70 de voturi contra. Opt voturi au fost nule.[3]

Declarația a fost promulgată la 7 decembrie 1965 de papa Paul al VI-lea. În aceeași zi papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras I au ridicat simultan excomunicările emise de predecesorii lor în anul 1054, care au dus la Marea Schismă.

NoteModificare

  1. ^ David Schindler, Freedom, Truth and Human Dignity, p. 225.
  2. ^ Idem.
  3. ^ Eberhard Schockenhoff, Die religiöse Freiheit, în: Christ in der Gegenwart, 22 aprilie 2012. Accesat la 18 decembrie 2019.

BibliografieModificare

  • Yves Congar, Jérôme Hamer, Pietro Pavan, La Liberté religieuse. Déclaration „Dignitatis humanae personae”, Paris 1967;
  • Walter Kasper, Wahrheit und Freiheit. Die Erklärung über die Religionsfreiheit des II. Vatikanischen Konzils, Heidelberg 1988;
  • John Courtney Murray, Religious Liberty. Catholic Struggles with Pluralism, Louisville, Kentucky 1993.

Legături externeModificare