Dimãndarea pãrinteascã

Dimãndarea pãrinteascã
Blestemare/mustrare părintească
Imnul aromânilor
Imn național al	aromâni
Versuri	Constantin Belimace, 1888
Adoptat	1888

„Dimãndarea pãrinteascã” (în traducere „Mustrarea/Blestemarea părintească”), cunoscută și sub numele de „Părinteasca dimãndari”, este o poezie aromână scrisă în 1888, care-i îndeamnă pe părinți să-i învețe pe copii limba, în loc să se asimileze altor etnii balcanice. Drept urmare, este adesea folosit ca imn național de către unii aromâni.

Istorie

Imnul a fost scris în 1888 la București de către poetul aromân Constantin Belimace.

Versuri

Textul original aromân

Traducere în română

Pãrinteasca dimãndari Nã sprigiurã cu foc mari Frats di mumã shi di un tatã Noi, Armãnji di eta toatã. Di sum plocili di murmintsã Grescu a noshci bunj pãrintsã: "Blãstem mãri s-aibã ãn casã Cai di limba lui s-alasã Cai s-alasã limba lui: S-lu ardã pira focului Si s-dirinã yiu pri loc S-ãi si frigã limba ãn foc. Nãs ãn vatralj pãrinteascã Pi fumealjã s-nu s-hãrseascã Di fumelãi curunji s-nu bashi Njic ãn leagãn s-nu ãnfashe. Cai fudzi di a lui mumã Shi dit pãrinteascãlj numã: Fugã-i doara Domnului Shi dultseamea somnului!"

Părinteasca blestemare (mustrare) Poruncește cu foc mare, Frați de-o mumă și de-un tată, Noi, Aromâni din vremea toată. De sub lespezi de morminte Strigă ai noștri buni părinți: „Blestem mare să aibă în casă (Cel) care de limba lui se lasă. Care își lasă limba lui Să-l ardă para focului Chinui-s-ar de viu pe loc, Frige-i-s-ar limba-n foc. El în vatra-i părintească Cu familie să nu se fericească, De familie cununi să nu pupe Prunc în leagăn să nu înfeșe. Care fuge de a lui mumă Și de părintescul nume Fugi-i-ar dorul Domnului Și dulceața somnului!”

Legături externe

• Pãrinteasca dimãndari pe YouTube